Ora 10:10, 9 aprilie 2010. Imi staruie o intrebare in minte, sfredeling toate intrebarile cotidiene dand nastere la monstri si himere de neinchipuit. Daca unul isi reziliaza trecutul, aruncand in marele hau al uitarii parinti, frati, mirosuri preferate, umilinte, promenade desucheate pe malurile existentei, simtiri si spaime fara capat, acel om va renaste din nou? Si daca e astfel, atunci exista un soc anume care ar putea lobotomiza acea parte a gandirii suficient de mult pentru a exorciza demonul trecutului? Hic et nunc...
Si totusi, trecutul este o mostenire pretioasa, ce nu trebuie lasata la indemana manipularii oricarei zile de inceput de primavara. Viitorul pare nesemnificativ, iar prezentul este prea scurt. Probabil cel mai scurt din cele trei timpuri. Un mare handicap in ontologia romaneasca este nedescifrarea materrnitatii prezentului. Nici macar istoria religiilor, cu tot panteonul ei nu a reusit sa articuleze prezentul satisfacator.
Munca la noul proiect "Luceafarul" inainteaza anevoios. Crize de vagotonie si dureri de dinti. O multime de idei imi dau tarcoale, precum femei vaporoase si usuratice ce cauta imbratisari patimase. Repulsie definitiva manifestata fata de tot. Linistea e nicaieri de aflat. Starea asta s-ar putea prelungi dincolo de aparentele obisnuitului. Adolescent fiind, indrageam orice forma de patologie, de la gripa pana la durere de dinti, gasind-o fecunda si propice pentru a da curs unor psihoze sacre si cuminti. Cred ca boala pentru o minte neprihanita dar totodata diabolica (conceptual vorvind, aceste minti sunt cele mai diabolice)este smulgerea finala din mormantul carnii si circul abracadabrant al simtirilor si aruncarea intr-un zeu al opiului.
Stiu ca in curand, metamorfoza va fi deplina. Urmeaza marele Armageddon. Atunci vor navali din urma toate ceasurile consacrate fiintei sublime, poetul, si omul cu contractul social. Pariez pe moartea lui Constantin Ciprian, deplina si absoluta cu simple reflexii de zambet amar si cinic. Poetul va strapunge pieptul omului, asemenea cum D-zeul crestin a fost mormait in biblii si istorii de catre minti ciudate. Este o chestiune de zile, ore, sau mai mult. Nu as avea cum sa spun... Prezentul este un mare handicap cu nici o functie de predictie obiectiva. Cu spatele intors la lume, pornesc din nou in marele genune apocaliptic al psihozei. Ce sublim iures traverseaza aripile...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu