Indrazneste sa ridici paharul! sau 89 Metri-Timp!

 

Zaz - Je veux

   De-a lungul anilor, timpului, oamenii au incercat sa isi explice existenta, dragostea, ambitiile, esecurile prin reprezentari in alte forme, palpabile (icoane, harti, carti, fotografii) sau abstracte (D-zeu, timp, spatiu, cosmos, zodiac, etc.). Acesta nu este nici pe departe un semn de slabiciune. Este un simbol intransigent al fortei intrinsece omului de a se "arunca" in spatio-temporalitatea din jurul sau, investindu-se in tot ce este in jurul sau.
  Ma intereseaza indeosebi un aspect foarte important si foarte intim. Care la origini cred ca se confunda. D-zeu este ubicuu, o proprietate interesant de pretioasa. Cu alte cuvinte, contrafacturi demiurgice in toate ipotezele timpului. Timpul poate fi un substitut cred mai uman in materie de demiurgie decat insusi D-zeu. De ce spun asta? Simplu. Timpul, daca eliminam contextul bibliofilic, in care se regaseste drept unealta sau creatie dumnezeiasca, aflam ca are cea mai pretioasa incarcatura, iar in afara lui nu poate exista nimic.
   Mai important de atat, timpul, investit de fiecare sub forma si chipul sau, reflecta o identitate pe care nimic altceva nu o poate reflecta sau marturisi. Stai in fata unei icoane sau fotografii mult timp. Cu siguranta, te va incerca o nostalgie, un fior, dar la radacinile sale vei afla tot timpul. Cum ar arata timpul exorcizat din fiecare pretioasa fiinta? Cate brate are timpul tau? Ce chip imbraca?
  Cea de-a noua bologie este Timpul. Continui odiseea infernala de descoperire a adevarului. Timpul se adevereste a fi o treapta importanta. Poate una dintre cele mai importante. Dar nu este insurmontabil. Cu alte cuvinte are slabiciunile sale. Eliade descria iesirea din labirint, din spatiul si timpul profan via anumite catalizatoare. Cat de mult poate fi comprimat si accelerat acest monstru sacru? Cum il poti sabota? Din nou, experimente costisitoare, duse la capat pe propria cheltuiala. Ma suspectez de un anumit ezoterism, dar vreau sa il absolv de orice mediocritate mai departe, convins fiind ca va duce la ceva irevocabil si ireversibil. Timpul ma va sluji mai departe.
   P.S. Cum arata timpul meu? Intre penumbre si umbre, intre bezne si lumini incandescente, timpul meu alterneaza intre extaz si groaza, intre visul unei simfonii de vara (sublim spectacol in piata Universitatii, indragind foarte tare Bella Music) si teroarea unei dimineti de iarna, intre transee de razboi si splendide betii anonime. Timpul a obosit sa tot fuga dupa mine...