Munca, efortul, de orice factura si contrafactura, inseamna sacrificiu de sine. TU devii o moneda de schimb anacronica, prin care dobandesti spatiu de desfasurare. Ego-ul lui d-zeu este o gluma. Si totusi, la sfarsitul acelei trudeli, vei dobandi o recompensa, una mai pretioasa decat celelalte, oferita exclusiv de tine mai mult decat restul lumii. Si asta din cauza diminetii. Poate fi dimineata timpului meu de sleire, de expuizare si sevraj al surmenajului, scopul vietii mele? Poate fi o dimineata oarecare implacida de vineri, luni sau mai, ora si ceasul in care ma redobandesc? Daca viata este o munca, atunci dimineata e condamnata sa devina o rasplata. Iar eu sunt o dimineata.
Atunci tavanul asta nu fi-va imbacsit in van de aburi de alcool, de tutun si alte spoieli. Nu, va fi in definitiv condamnat la dimineti timpurii si declansari de incoltire. Caci altfel ce e viata, decat o dimineata altoita? (ecou... a propriilor noastre razvratiri?!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu