Ruga Domnului si Rugul Doamnei

 M-am hotarat sa nu ma opintesc, sa nu ma mai opresc din drum pentru a culege simboluri, sa caut calea cea mai prudenta. Astazi, cand inca zorii zilei nu ma spionau in mod ticalos, cand gustul amar al experientelor din noaptea trecuta nu ma lovisera direct in frunte, trepanandu-ma pana la inmarmurire, mi-am dat seama ca trebuie sa nu mai caut simbolul, omenul, ci sa ma duc direct la sursa. Si am realizat care e sursa. Si ma intorc iata la aceasta sorginte. Si nu ma incearca nici nostalgie, nici furie, nici nici cel mai mic fior emotiv. Calm, precum o furtuna periculoasa, am sa plonjez direct in mijlocul lor, precum o cafea fierbinte in poala unei cucoane de birt, excitand-o si smulgand un oftat de durere, de arsura. Nu stie nimeni despre ce vorbesc. Tocmai asta este. Se cauta simbolul. Am sa va las umbra aici, sa vegheze, astfel incat sa nu starnesc neasteptate suspiciuni cu privire la plecarea mea. Am sa o invat sa bea, sa rada, sa pocneasca, sa citeasca. Ingeri(in)zarea mea este iminenta. Hai umbra, recita... Iar voi, fantome dragi, porfiri si iude, faceti zarva, sa nu se mai auda pasii plecarii, fugii. Banchetul despartirii este aici, fara iarna, fara pompe.