AshOfPoets

Vertinbur

2011-10-26T10:46:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=gsmAF9cVPm4

Timpul s-a oprit. Intr-o infinita clipa s-au descatusat forte invizibile care au maturat totul in calea lor. Si am fost investit in nasterea noului om: Camaro Antaris. Iar timpul imi este moasa, iar lumea, spectacolul visat de cei morti si aplaudat de cei vii. A venit vremea marilor anunturi.

Moartea lui Velsius Clementi

2011-08-30T12:55:00.000-07:00

Dumnezeul tau imi alunga singuratatile pentru a fi in randul lumii, dumnezeul meu ma va arunca din lumea randurilor pentru a fi singurul...

Epitaf: 30.08.2011 (22:51)

http://www.youtube.com/watch?v=3RLwuDQSkDI&ob=av2e

Demiurg(ia) si contabilii sai

2011-08-28T05:34:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=BWAhVbayGv4

Exista o suita de automatisme pe care cu cat inaintam in varsta incetam sa le sabotam, sa le cautam, sa le identificam. Sunt parazitii constiintei, viermi gaunosi ce inainteaza in luciditatea noastra, cangrenand-o si reducand-o la simple reflexe de autoconservare. Ce om mai scruteaza diminetile pipaindu-si carnea si gura pentru a isi permite o epurare de asemenea paraziti, care om inainteaza greoi pe coridoare inguste de lucruri de ieri, iar odata ajuns in fata oglinzii se autosocheaza, precum o hipotermie si nauc plesneste imaginea din oglinda simplificand-o la tandari? Care om odata intrat in cafeneaua in care umbla de ani de zile, servit de aceeasi ospatarita oachesa si pusa pe sotii mereu dar reverentioasa precum o femeie pilot intr-o hazna medievala, isi priveste cafeaua amara si intotdeauna fara lapte si brusc isi da seama ca traieste aceeasi clipa moarta si necuprinsa in timpul lui, iar atunci, doar atunci sa faca un efort suprauman si sa darame masa, cafeaua si ospatarita? Sa gonesti mereu pe pilot automat, aici o strangere de mana, acolo o despartire de craci, aici semnati in dublu exemplar, nu uita bonul de benzina, mancarea e mereu proasta aici, promisiuni vagi si interminabile, angajamente prost investite, asternuturi care par ca transpira singure, cafea amara. Atunci mi-am dat seama ca daca altii prefera un cost redus si functioneaza precum o inginerie conceputa de un neamt chel si viril, atunci eu m-am aruncat in cele mai indepartate supernove, iar acolo mocnesc si veghez, pana in ziua aceea, cand ma voi revarsa in toata bezna asta.
Odata descoperite organismele vii ce ajuta constiinta in a o echilibra si armoniza, iti dai seama ca esti un monstru, ca vezi lucruri care nu trebuiesc simtite si neaparat nevazute, altminteri magia acelor zile au luat sfarsit. Dar nu imi plangeti de mila, sunt destule dosare penale inca nescrise cu numele meu, sunt destule nopti inaintea-mi care sa fie martore la cele mai mari aiureli si descarcari electrice, inca mai sunt craci de vizitat, si aventuri netraite. Si care este scopul lor? Traiesti stari peste stari, la nivele diferite de intensitate, acuzi aici sau acolo o neurastenie, un plictis fantomatic, o letargie, apoi topai energic spre urmatoarea fapta curajoasa.
Si daca toate starile astea, toate simtirile astea le investesti intr-un singur fior care cu timpul invata sa corupa, sa intoxice si sa inhibe stari inferioare ca intensitate, amplificandu-le la nivel de paroxism, astfel ca atunci cand scuipi sceleratul care iti vireaza banii in cont simti ca ai avut cea mai grozava femeie? Ce cumplita fiinta devii, si aici, si in toate lumile posibile, pe care le vezi bineinteles, si traiesti contrafactural in toate lumile posibile, fiind raul cel mai cu neputinta care le ameninta existenta.
...iar daca ar fi avut ochi, m-ar fi privit holbat si trist, iar gura de-ar fi fost la locul ei, ar fi spus povesti frumoase, si cum niciunul nu mai suntem, vom fi uitat cine am fost vreodata: guarda la luce dell inferno..
Cred ca este vara. Mama conduce aceeasi masina de 1.2, cu viteza constanta de 60. Imi place sentimentul asta, cred ca este dimineata si ne indreptam spre cumparaturi. O rog in treacat sa opreasca odata ajunsi in oras sa luam o cafea, din aceea ieftina, la 1 leu. Nu imi amintesc ce imi raspunde. Mamei nu ii place muzica in masina, chipurile, i-ar distrage atentia. Injura pe unul in trafic. Mi-e dor sa o aud uneori injurand. Dau totusi drumul la radio, iar mama ma mustra fara intentie directa. Rad cu pofta. Pe langa noi, un camion monstru face o manevra de depasire, nesemnalizata. Il aud cum claxoneaza, incercand sa ii atraga atentia mamei sa incetineasca pentru a o depasi. Ne apropiem vertiginos de o curba inchisa, cu vizibilitate redusa. Nu mai este vara. Este toamna, si in masina patrunde un aer de Cismigiu, inconfundabil. Casele sunt cuprinse in ceata, iar soarele nu mai razbate. Camionul continua harmalaia, iar mama este in continuare surda. "Ciprian, da dracului mai incet la muzica aia ca nu ma aud cum gandesc". Camionul este unul lung, transport international pesemne."What if god was one of us....?! Tra laaa laa la la" De pe banda opusa, o alta masina se apropie vertiginos. Mama pune frana, iar expresia fetei e incarcata cu o emotie de groaza si usor schimonosita. pericolul este iminent. Camionul devanseaza, franeaza, pe jos e zapada, derapeaza, se rastoarna in drum, iar incarcatura porneste in avalansa. Zeci de trupuri inerte, unele in agonie, cu perfuzii, cu membre amputate, mai putin sau mai mult imbracate, se revarsa in drum, pe parbrizul nostru. Nu imi este frica. Am un sentiment placut. Din spatele scaunului doua brate albe, care nu le-am simtit de mult, desi nici nu cred ca le-am vazut vreodata, fara accesorii, pornesc din dreptul umerilor si mi se incheie la piept cuminti. Nu mai sunt atent, si fac un gest care ma umple de o mare recunostinta, sarutand usor antebratul drept. Nu vreau sa stiu daca acele brate se terminau undeva, iar de acolo pornea alta fiinta, dar D-zeule, pentru un moment in 26 de ani, m-a incercat cel mai cumplit sentiment de fericire, chiar acolo, in clipa mortii mele, in toata desertaciunea de paturi de spital cu bolnavi si muribunzi. Si vad mai bine acum, ca toti imi poarta chipul, sunt eu din toate timpurile, mai urat, mai gras, mai de succes sau mai ratacitor. Si-mi spun atunci ca sunt singurul individ care din toate universurile, e condamnat la aceesi demiurgie, orbit de aceeasi imagine frumoasa, la nesfarsit. Unde incepe si unde se termina blestemul? Sau poate sunt visul urat al unui functionar frustrat.

God.exe

2011-08-25T22:03:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=t_Y33sqrSKg

26 august, ora 7:53. Oamenii sufera o mutatie deloc rara atunci cand circumstantele le anunta o schimbare. Schimbarea locului de munca, schimbarea femeii din asternuturi, schimbarea brelocului sau a bufetului unde iti servesti cafeaua. Indeosebi in prima instanta, schimbarea nu trebuie deloc bagatelizata. Oamenii se conving ca e o disimulare temporara, pentru a isi atinge nazuintele, si astfel imbraca alterarea spiritului intr-o haina fara maneci a moralei, a unui tel nobil. Si zilele nu inceteaza sa treaca, reci, imperative. Iar omul care a fost de acord cu reinventarea noului om, paleste, se stinge, uneori fara stiinta si fara priveghi. Imi dau seama ca auto-sabotajul executat cu atata inversunare, atunci cand un Office Manager ma provoaca si in urmatoarea clipa, peretele fals al biroulu e daramat cu capatana acestuia, provine exact din adancurile cele mai insondabile ale acestei morti si renasteri controlate. Atacurile de panica si anxietate, cu precadere noaptea, atunci cand o ploaie de sudoare imi inunda fruntile celor o mie de spatare ale bestiei ce o ascund cu dibacie, provin din aceasta inclestare furibunda de a nu renunta la cine sunt in favoarea vreunui compromis social.
Regresia continua, iar cinegetica asta dupa primul om, conditia adamica a spiritului initial, trebuie regasita. Ard cu stupoare si cruzime mii de ani lumina in planckuri, pentru a ma readuce la marginea sinelui. Poate doar atunci, cand ma voi recunoaste, o sa am puterea demiurgica de altera din nou timpurile din jurul meu la un simplu sclifos al spiritului. Spes unica..

Ruga Domnului si Rugul Doamnei

2011-07-31T00:57:00.000-07:00

M-am hotarat sa nu ma opintesc, sa nu ma mai opresc din drum pentru a culege simboluri, sa caut calea cea mai prudenta. Astazi, cand inca zorii zilei nu ma spionau in mod ticalos, cand gustul amar al experientelor din noaptea trecuta nu ma lovisera direct in frunte, trepanandu-ma pana la inmarmurire, mi-am dat seama ca trebuie sa nu mai caut simbolul, omenul, ci sa ma duc direct la sursa. Si am realizat care e sursa. Si ma intorc iata la aceasta sorginte. Si nu ma incearca nici nostalgie, nici furie, nici nici cel mai mic fior emotiv. Calm, precum o furtuna periculoasa, am sa plonjez direct in mijlocul lor, precum o cafea fierbinte in poala unei cucoane de birt, excitand-o si smulgand un oftat de durere, de arsura. Nu stie nimeni despre ce vorbesc. Tocmai asta este. Se cauta simbolul. Am sa va las umbra aici, sa vegheze, astfel incat sa nu starnesc neasteptate suspiciuni cu privire la plecarea mea. Am sa o invat sa bea, sa rada, sa pocneasca, sa citeasca. Ingeri(in)zarea mea este iminenta. Hai umbra, recita... Iar voi, fantome dragi, porfiri si iude, faceti zarva, sa nu se mai auda pasii plecarii, fugii. Banchetul despartirii este aici, fara iarna, fara pompe.

Eter(n) femininul

2011-07-23T08:19:00.000-07:00

O confesiune trebuie facuta public inainte de orice alta. Ma dezic de ceea ce urmeaza sa spun, si consider spre o mare rusine (a cui nu stiu inca), ca nu cunosc aceste stari decat la radacini, vulnerabil oricand oricarui joc de cuvinte. Iar simtirile nu sunt altceva decat un amestec caraghios de stari. Orice aliteratie, orice alegorie, sunt numite pentru a imprastia orice fum de omenesc din jurul meu. Si nici nu se va cunoaste marea (mea) rusine vreodata. Poate ca asa a fost sa fie, sa fiu cinicul vremurilor noastre. Un caraghios...

Se invoca adeseori, in orice apropiere omeneasca, un fenomen incuiat si ridicol, susceptibil de orice argument si mai incuiat, si deopotriva, mai hazliu. Sufletul. Dar ce poate fi acest lucru atat de volatil, locuibil deopotriva atat de dragoste, pasiune, empatie cat si de ura, dispret, ambitie, uneori duse spre paroxism? Ce afurisita de locuinta, patronata de fulgere si noapte, urlaturi de lupi si rece precum uraniul din uterul recent victima a unui avort poate fi acest suflet?
Daca cineva ma va intreba acum ce naiba am facut cu viata mea, as avea un singur raspuns. As rade zgomotos. Iar ei, emitatorii unei asemenea intrebari feroce vor sta nedumeriti in fata mea, considerandu-ma tampit sau nebun, sau poate doar cliseic dupa vreun model eliadesc. Dar nu mai este asa de mult, cel putin in ultima parte. Am invatat sa raspund acestei intrebari, cu un ras tumultuos, natural. Duduile precoce se vor fi oprit din a duce shaorma si berea la gura, rockerii savanti se vor fi oprit din a dezbate Mata lui Schroedinger si se vor uita usor agasati la mine, in coltul meu. Partea proasta este ca uneori imi pun singur aceasta intrebare, iar atunci subscriu celei de-a doua categorii, a nebunilor. Toti interlocutorii mei sunt himere. M-am absolvit de orice lege a lumii, m-am absolvit de lumea asta, imi astept cuminte moartea. Si a inceput sa imi para rau oarecum. Nu pentru mine, nu pentru ei, nu pentru voi. Parerea mea de rau nu are obiect, e suspendata in eter(n)itate. Si atunci va intreb pe voi. Ce ar vrea sa insemne sufletul? Imi face si mie cunostinta cinvea cu aceasta arta savanta de rang superior si cognoscibila doar celor initiati?
Am petrecut si eu la randul meu nopti bicisnice, in care imi sfichiam spatele, tribut spiritualitatii, sufletului in termeni largi, pedepsindu-ma pentru erorile ce le-am infaptuit. Dar nici o suma de cabluri tv, telefon, arse pe propriu-mi spate nu ma impiedica sa ma arunc intr-o noua aventura, in care imi reneg orice experienta si caut consumul cu orice pret. Construiesc ceva, grandios, proxim lui Noe...
Lumea evolueaza. Comunicarea evolueaza. Cu ceilalti. La mine are loc o involutie dinspre exterior inspre interior. Asemeni supernovelor, care implodeaza sub propria greutate. Mi-am dat seama ca nu am sa pot schimba lumea pe drumul pe care am pornit din copilarie, pe campuri. Mi-a murit cainele de curand. Omagiu lui Nero. Singurul prieten, sfetnic si calauza, din noptile boreale de iarna din copilarie. Parca il si vad, adulmecandu-mi tigarile, obicei recent apucat la vremea aceea, cafeaua, asijderea, si sufletul. Inca imi servesc cafeaua dimineata, cu tigarea tot in mana dreapta, inchipuindu-ma inapoi acasa, in puterea noptii, in mijlocul campului, cu Nero la picioare. E singurul motiv pentru care zambesc. Imi stiti motivul pentru care rad. Odihneste-te in pace, prieten vechi...
Si astfel, m-am decis sa ma retrag din lumea asta, sa ma fur celorlalti. Sa mut razboiul asta in mine. Si imi construiesc o arca. O arca frumoasa. O arca a salvarii, dedicata onoarei si razboiului. O fregata, indreptata catre cer. Si sta la limanul sufletului.
Iar acum construiesc cel mai pretios lucru. O himera ideala. Care sa imi tina companie, o fantoma daca vreti. Retetar?! Am sa iau gandirea lui A., nimfomania lui E., talentul lui M., si frumusetea celei din urma. Si am sa le inghesui in "suflet". Si imi vor ridica paharul la gura, atunci cand bratele ma vor lasa. Si iata, fantoma mea iubita fara chip, cainele meu himeric, si sufletul meu strigoi, la prora arcii indreptata catre cer...
Farul o sa imi lumineze calea, si nu imi va cere socoteala.

Nu(l) falsii(lor) farisei...

2011-06-17T20:44:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=qNk-RoZhkaI
Munca, efortul, de orice factura si contrafactura, inseamna sacrificiu de sine. TU devii o moneda de schimb anacronica, prin care dobandesti spatiu de desfasurare. Ego-ul lui d-zeu este o gluma. Si totusi, la sfarsitul acelei trudeli, vei dobandi o recompensa, una mai pretioasa decat celelalte, oferita exclusiv de tine mai mult decat restul lumii. Si asta din cauza diminetii. Poate fi dimineata timpului meu de sleire, de expuizare si sevraj al surmenajului, scopul vietii mele? Poate fi o dimineata oarecare implacida de vineri, luni sau mai, ora si ceasul in care ma redobandesc? Daca viata este o munca, atunci dimineata e condamnata sa devina o rasplata. Iar eu sunt o dimineata.
Atunci tavanul asta nu fi-va imbacsit in van de aburi de alcool, de tutun si alte spoieli. Nu, va fi in definitiv condamnat la dimineti timpurii si declansari de incoltire. Caci altfel ce e viata, decat o dimineata altoita? (ecou... a propriilor noastre razvratiri?!)

Interviu intr-o ora, sticla inca ma roaga..

2011-06-14T02:58:00.001-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=JbGTzJcyjGI

Nevoi diacronice si alte siluiri

2011-06-14T01:35:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=OwAQgYnyb0M
Foarte multa lume ma intreaba: cum naiba de ai reusit sa te ratezi pana la aceasta extensie? De ce dracului nu publici? De ce te arunci in atatea mii de zari si in atatea persoane?
As vrea sa raspund ca incerc sa ma adun. Aceasta este prima treapta, dintr-o succesiune de trepte care nu garanteaza ca duc in sus. Probabil m-am imprastiat in atatea zari pentru a uita ceva, a ascunde ceva. Odata reintregit, s-ar putea sa imi amintesc ceva, si cred ca este ceva important dar tragic.
Pentru a ma arata lumii, am spus ca trebuie sa devin din nou intreg. Nu doar ospatarul care scuipa-n ciorbele de burta, nu doar cinicul ce arde cu dosul palmei fusta demimondenei de langa mine in timp ce ii spune ca este o caldura groaznica, nu doar filfizonul cu aere de manager ce coordoneaza o echipa de vanzari de la mama dracului. Nu. Reintregirea este un ritual, o citire permanenta a propriului testament, cu o sclipire de jar in ochi si o mana fixa si netremuranda. Apoi. A trecut atata amar de timp, iar eu sunt dator lumii multe cuvinte. Cuvinte pe care le-am aruncat in Egee, prin padurile virgine din Suedia, pe bulevardul capitalei, cuvinte scrijelite cu care am sters la cur pitipoance in devenire. Etc. Odata reintregit, trebuie recuperat acest timp al scrierii. Si mi-este peste putinta sa cred ca este un lucru facil. Mi-ar trebui mii de ani lumina pentru a ma prinde din urma. Singura exorcizare confesionara reminiscenta este cea a actului artistic. Intelegeti de acolo ce trebui, ce se vrea. Teatrul este scaparea.
Picaturile pe care le storc acum au rolul de a ma tine in viata. Sunt cuvinte care nu au apucat sa fie spuse, pe care nu le spun cu rea-vointa. Rea-vointa si etc. Trebuie sa fie o alta cale. Si vor veni si cinicii bineinteles, a carei tagma odata o carmuiam, piratand orice frumos de frumosul lui, si vor spune: ia uite ce rana adanca si purulenta! Si vor fi avut dreptate. Dar dreptatea trebuie facuta. Iar vendeta este depasita.
Uita-te atent in ochii Ei, uita-te si nu clipi. Nu iti feri privirea. Nu te gandi decat la acel moment. Bookmark temporal. Vei stii atunci numaratoarea minciunilor si te vei slei de orice sfintenie. Dragostea e o minciuna nenorocita recunoscuta. Inexistenta si accesibila arieratilor. Singurul frumos este ingropat adanc in fiecare dintre noi, si ni-l tocmim cu ceilalti. As vrea sa ma intorc in timp acum iubito, sa iti iau falcile zbarcite si sa te condamn cu o gratie de inger la cele mai ridicole sarcini. Sa te ingenunchez in fata lumii si sa fac acrobatii de executare. La fel cum am facut. Sufletul tau e in amanetul negrilor de Ouagadougou, iar acolo e folosit drept scarpinaci pentru leprosi. Pestilentiale guri au fost la pieptul meu. Si le stiam. Si aveam ochii holbati la tavan si ma intrebam de ce dracului ma pedepsesc. Si stii de ce lepra? Ca sa scriu aceste cuvinte. Sa revin dupa ani si ani, si sa ma intregesc. Sa ma jupoi de mine, sa ma condamn la urat, iar apoi sa alerg prin bezna, impiedicandu-ma de hoituri si lesuri de asternuturi, de copii avortati si de maimutoi pletosi. Si nu-i asa ca nu imi pasa? Gura mi se confeseaza, degetele scriu, ochii scapara in alte ceruri, trupul mi-e muncit in spirale contorsionate anacronice. Cu care gura sa ma ma chem, si cu ce ochi sa ma caut? Existenta ma tine antrenat, precum un mercenar. Prezentul este un narcotic supraestimat de care eu abuzez pana la sevraj. De-as avea timp sa ma chem, sau poate ca nici nu-mi mai stiu numele...
Asta este povestea mea. Care o retraiesc zilnic, intr-un zbucium de descarcari fantastice de ura, neputinta si dragoste. Si nu vreau sa schimb nimic. Devin povestea povestitorului. Calaul timpului. Soldat al fortunei. Amuzamentul celorlalti si tacerea mea.

Timp imprumutat

2011-06-12T03:37:00.000-07:00

Si lucrurile de desfasoara uneori dupa bunul plac. Al cui? Habar nu am. Stiu doar ca ma aflu la o rascruce de un infinit de posibilitati, inmultit cu un infinit de timpuri si un singur nume. Eu. Si d-nul Eu a fost multumit de firul sortii. Pana intr-o dimineata. Sau poate dupa-masa, cand poate nu s-a barbierit bine, iar un tavalug de brate fara chip l-au tras pe alei intortocheate si uitate.

Timpul, spatiul, oamenii, sunt straini de mine acum. Nimic nu ma infioara, decat poate aritmiile astea blestemate ce imi anunta poate un sfarsit prematur. Nici macar asta nu ma mai ingrozeste. Lumea asta si celelalte lumi isi vor vedea de ale sale. Fara ca d-nul Eu sa faca remarci cuminti sau obraznice la adresa ei. Iar timpul asta pe care il traiesc, e un timp mort, inert, tert si impersonal, in care sunt jupuit de pasiuni si de simturi, de credinte si mai important de idei. Stiu acest lucru deoarece eu insumi am orchestrat acest sfarsit penibil. Eu m-am pus intr-o noapte intr-un hol mizerabil de spital, eu m-am impins in perete, eu am aprins opiul, eu m-am asezat pe masa de operatii, eu am facut prima incizie. Si de acolo mi-a placut. Si m-am operat de tot binele din lumea asta. Am taiat si pe dumnezeu, si pe fecioare, si dragoste si nemurire si ficati si alte viscere inutile. Nici nu stiu unde mi-am ascuns ideile.

Iar cu timpul mi-am dat seama ca am facut o mare greseala. Ca omenescul acela care l-am taiat, l-am rezectat cu atata sete, ma tinea in viata in cele mai cumplite ceasuri. Si parca mi-e dor de acel prieten, natang si prostanac, insetat si mereu pus pe sotii, cinic si cantat de multe guri. Mi-e dor de mine. Si am sa intru in infernul asta nenorocit pentru a ma salva. Pentru mine nu exista mesii. Cat despre timpul asta... fuck it!

Injectia lui Calderon...

2011-02-17T08:53:00.000-08:00

Iata-l. Acolo, suspendat deasupra parchetului, inaintea tavanului, cu ultimele suflari de spirit in ochi si ultimele sclipiri in piept. El, suspendat in camera, camera suspendata in casa, casa suspendata in iad, iadul suspedant in amintirea sa, amintirea sa suspendata in temerile sale viitoare sau trecute, viitorul sau trecutul trecut mobid sub presul prezentului, iar prezentul... suspendat in ultimele suflari ale lui... ale mele... in leaganul esafodului.

Acum imi iau banii, acum imi beau vinul, acum ridic catrafusele, acum deschid usa, acum am incetat..

Indrazneste sa ridici paharul! sau 89 Metri-Timp!

2010-07-20T12:17:00.000-07:00

Zaz - Je veux

   De-a lungul anilor, timpului, oamenii au incercat sa isi explice existenta, dragostea, ambitiile, esecurile prin reprezentari in alte forme, palpabile (icoane, harti, carti, fotografii) sau abstracte (D-zeu, timp, spatiu, cosmos, zodiac, etc.). Acesta nu este nici pe departe un semn de slabiciune. Este un simbol intransigent al fortei intrinsece omului de a se "arunca" in spatio-temporalitatea din jurul sau, investindu-se in tot ce este in jurul sau.
  Ma intereseaza indeosebi un aspect foarte important si foarte intim. Care la origini cred ca se confunda. D-zeu este ubicuu, o proprietate interesant de pretioasa. Cu alte cuvinte, contrafacturi demiurgice in toate ipotezele timpului. Timpul poate fi un substitut cred mai uman in materie de demiurgie decat insusi D-zeu. De ce spun asta? Simplu. Timpul, daca eliminam contextul bibliofilic, in care se regaseste drept unealta sau creatie dumnezeiasca, aflam ca are cea mai pretioasa incarcatura, iar in afara lui nu poate exista nimic.
   Mai important de atat, timpul, investit de fiecare sub forma si chipul sau, reflecta o identitate pe care nimic altceva nu o poate reflecta sau marturisi. Stai in fata unei icoane sau fotografii mult timp. Cu siguranta, te va incerca o nostalgie, un fior, dar la radacinile sale vei afla tot timpul. Cum ar arata timpul exorcizat din fiecare pretioasa fiinta? Cate brate are timpul tau? Ce chip imbraca?
  Cea de-a noua bologie este Timpul. Continui odiseea infernala de descoperire a adevarului. Timpul se adevereste a fi o treapta importanta. Poate una dintre cele mai importante. Dar nu este insurmontabil. Cu alte cuvinte are slabiciunile sale. Eliade descria iesirea din labirint, din spatiul si timpul profan via anumite catalizatoare. Cat de mult poate fi comprimat si accelerat acest monstru sacru? Cum il poti sabota? Din nou, experimente costisitoare, duse la capat pe propria cheltuiala. Ma suspectez de un anumit ezoterism, dar vreau sa il absolv de orice mediocritate mai departe, convins fiind ca va duce la ceva irevocabil si ireversibil. Timpul ma va sluji mai departe.
   P.S. Cum arata timpul meu? Intre penumbre si umbre, intre bezne si lumini incandescente, timpul meu alterneaza intre extaz si groaza, intre visul unei simfonii de vara (sublim spectacol in piata Universitatii, indragind foarte tare Bella Music) si teroarea unei dimineti de iarna, intre transee de razboi si splendide betii anonime. Timpul a obosit sa tot fuga dupa mine...

Cinegetica sau 90-Metri-Timp

2010-07-18T17:14:00.000-07:00

2:30 a.m. Funeralii. Acum inteleg. Nu imi pervertesc amintirile in scop personal, ci in detrimentul meu. Daca acum mult timp, cu veacuri parca in urma, eram inconjurat de multimi, in biblioteci, baruri, parcuri, acum inteleg. Nu sterg acele locuri. Ma sterg pe mine. Ma vand pe mine, cu moneda de schimb, dureri si groaze fantastice, pe care orice cuvant ar incerca sa adopte, il destrama in anagrame criptice si biblii indescifrabile. In toate amintirile, acum nu mai ridic paharul, ma sterg din memoria lor. Aneantizarea unei persoane din propria sa imagine asupra lumii. Cartile rasfoite odata in biblioteci, se aseaza cuminte la locul lor, paharul nu mai este golit, de pe scena dispare actorul, din asternuturi se evapora iubitul, iar lumea priveste inmarmurita pret de o secunda, stiindu-ma acolo odinioara, iar apoi sacrificandu-ma definitiv uitarii. Ma sinucid prin ochii lor, in mine. Fara mila. Fara cruzime. Eficient. Inca un pas spre momentul zero. Este sublim, cum ceata asta care patrunde si corupe, stinge si paleste lumini si chipuri deopotriva in urma mea. De la metrul-timp 90-100, Amagirea, primul cerc, prima bologie.

Opiu si freon sau 98-Metri-Timp

2010-07-18T14:30:00.000-07:00

David Garrett

Nu am chip, dar sunt vazut,

Nu am voce, dar intotdeauna urlu

Nu am brate, dar eu vesnic lupt

Nu sunt om, nu D-zeu, am fost fiind mereu.

Cine sunt?

Diminetile sunt mereu dificile si ingrozitoare. Noaptea ma amagesc, imi alung temerile si spaimele in alte orizonturi. Diminetile sunt necrutatoare. Odinioara sentimentul diminetii imi era foarte drag, cu cafelele mereu amare si fumul de tigara, cu cartile mele imbracate in piele sau jupuite, intotdeauna nostalgice, cu aventurile nocturne in filosofia si teosofia medievala, cu fantasticele deliruri poetice. A. Poe s-a nascut la 21 mai.

Este ciudat cum un sentiment atat de candid poate sa devina atat de brusc de apasator si grav. Acum incerc pe cat posibil sa smulg diminetile din orarul ontic intrinsec propriei fiinte. Nu am sa reusesc, iar pe fiecare zi, ma amarasc si mai tare. Lungi exercitii de insomnie si surmenare fizica si cerebrala, fara prisos pana acum. De ce imi repugna?

Omul este definit de suma mortilor si renasterilor din ochii celorlalti. Pana la aceasta data m-am definit ca fiind ceva imund (nu in sens general respectiv murdar, ci imundan, nelumesc). Am vitregit o multime de imagini din biografii si personaje livresti, prin care sa fac tot soiul de saltimbancuri si acrobatii de inselare a propriei identitati. In fata lor bineinteles, o disimulare. In fata mea, inca nu exista o grozavie de oglinda indeajunsa.

Diminetile sunt grele si cenusii, nu precum moartea senina de toamna, care iti reda pacea si linistea. Nu. Sunt sufocante si alegorice. De cum deschizi ochii, mintea iti reda cele mai importante lucruri din zilele anterioare si nu numai. Un tahistoscop iti deruleaza evenimentele cele mai importante din ultima vreme. Nu merge inselat. Tahistoscopul nu intarzie si nu e subiectiv. Este o inginerie de mare precizie.

Langa patul meu stau doua aratari cu cate o seringa in mana. Schiteaza un zambet. Una este neagra, iar cealalta diafana. Una are opiu iar alta, freon. Diminetile sunt spasmodice, astfel incat ma trezesc incordat, aceeasi incordare pe care o simti in momentul in care un bici iti sfichiaza spatele. Acea suprema incordare pe care nu o poti numi inca durere deoarece corpul ti-o anuleaza stiind ca inca mai vin, cu promisiunea ca vei simti in urmatoarele clipe toata suma lor. Noaptea sunt biciuit, iar dimineata, aratarile ma drogheaza si imi anuleaza decenta. Jumatate sunt drogat, iar jumatate sunt mort. Astfel imi pastrez diminetile, impaturite in servetele de unica folosinta, pe care imi asez afazic ceasca de cafea amara. Prea multe simtiri survin in urma unor asemenea experiente. Daca vrei sa deschizi gura pentru a sorbi din cafea, te pomenesti cu un ras tampit, iar cafeaua, si ea amara, iti pateaza servetelul si pijamaua. Acelasi servetel de dimineata.

Nu exista stare de "a fi". Oamenii sunt motivati sa inainteze. Tin pe bratul stang, unde e freonul, trecutul, rece si irevocabil, iar pe bratul drept, imi tin viitorul in aburii opiului. In piept imi ascund mintea si gandurile. Capul e de prisos. Odata il puteam folosi drept pres-papier.

Blow - True story starring Johnny Depp

Radiografia mortii mele sau 99-Metri-Timp

2010-07-17T06:34:00.000-07:00

   Two Steps From Hell - Undying Love

   Pledge: A strange rumour, told with humour, has come across my way, and as they say, the architect of hell i generously paid, to build these walls, aside from world, with fantasy and madness, and echoes without call. Numb with cold and fear, i sat, and sat, and even more i sat. Until all world's dreams i craft, to deem myself entwine,a tale of the architect of time. And now i sit no more at fortune's shore, numb with cold and fear. Nevermore.

   Cu fiecare inghititura mai mult, simt cum buzele imi ard, gura mi-e in flacari, muschii imi palpeaza, ochii scapara precum carbunii aprinsi, ard in flacari mari, sunt Lumina. Ma imbat cu lumina. Ma imbat cu focul propriu. Sticlele nu inceteaza sa vina la masa. Si fiecare data, de cum dovedesc una din ele, o arunc peste umar. Iar un inger cu capul spart urla si se zvarcoleste de durere. Dar nu conteaza. Sunt mercenar, sunt criminal. Sunt un cruciat, imbatat cu lumina si foc. Ma voi stinge nuclear in lume, in curand, iar asta ma invita la sarbatorire. In fiecare zi, intorc ceasul, poate mai mor putin. Doar putin. Cat ma rog sa mai mor dracului putin, sa ma slabesc, sa ma vindec de nebuniile mele obscene si sfinte. Dar nu se intampla. Mai arunc o sticla peste umar, acum urla demonii. Ingerii mi-i s-au risipit. Linistea sa va aiba in paza. Imi ademenesc linistile si tribulatiile deopotriva, le ademenesc si le sperii usor, patern, ca apoi sa le devorez lacom. Mi-am pierdut umanitatea investind-o in ceilalti. Acum, la fiecare "Multumesc/Salut", astept tremurand de emotie cu sticla in mana, gata sa o arunc peste umar. Dar lumea nu imi va mai multumi mult timp, nu ma va mai saluta multa vreme, iar atunci va trebui sa ma satisfac cu vampirismul propriilor zvacniri. Iar acel timp a venit acum.
   Salbatic, cu privirea incetosata inaintez pe strazi. Este noapte, tarziu. Am ales aceasta zi fara intamplare pentru a imi imbata simturile (Martea intodeauna suna a zi de betie). Intr-o mana tin o sticla, iar in cealalta trag dupa mine lesurile altor vremuri. Ma indrept catre parc. Intotdeauna mi-a placut parcul asta, in detrimentul Cismigiului, nu numai datorita lui Brancusi, ci faptului ca am aflat aici alte fiinte volatile. Precum spiridusi ce se desprind din scoarta copacilor, pornind banchetul binelui-venit. Sunt Peter-Pan iar lumea pe care am parasit-o de mult ma primeste acum inapoi. Simt cum planul lumii devine evanescent si precum un ranit de moarte ce delireaza, alte porti se deschid misterioase si totusi familiare. Trebuie sa fie vreo 3 dimineata.
  Nu sunt asteptat nicaieri. Septima Nova. Ma amuz. De parca am scris confesiunile inainte ca ele sa se intample. Asta ar fi o idee. Poate ramai fara timp. Atunci nebunia asta devine mai eligibila si lumii asteia. Dracu' s-o ia. Ma prabusesc pe-o banca, departe de Poarta, departe de Masa, departe de terenul de joaca, departe de Jiu, departe de toaletele publice, departe de orice intrare si orice iesire. Sunt in centru. In jurul meu zburatoare licurind si ciori de foc, vorbindu-mi. Spun povestea mea. Sau cantecul meu. Ar putea sa fie un cantec. Adorm pe banca, cu sticla evaporandu-se din mana si tigara topindu-se pe buzele mele. Am adormit murmurand.
   Mojo Music Club. Vin adeseori aici pentru a ma amuza. Urmeaza sa tin cateva spectacole de teatru. S-au asociat si Obligo. Nu imi pasa. Imi place ceea ce fac. Cu mintea infierbantata dupa o zi indelungata de lucru, ma refugiez aici, in Centrul Vechi, unde toti ma stiu, ma roaga, ma imbie sa le tin companie. Nu sunt rautacios. Nu sunt cinic. Sunt un oarecare. Imi place sa ma disimulez in astfel de locuri, sa imi imbat simturile si apoi sa supun unor analize. Acum fac karaoke. Ospatarita careia ii las de fiecare data un bacsis gras ma conduce la masa mea. Comand ca de obicei. De regula vin printre primii clienti, si barul se inchide in urma mea. Vin cu laptopul, lucrez de aici. Cafeaua nu o servesc nicioadata aici. E varianta mea de Piano in Bucuresti. Intotdeauna am venit singur, si doar in cateva randuri insotit. Sunt mediocru. Lumea ma aplauda. Acum barul e plin, iar eu sunt imbatat porceste. O fetita mica se apropie stingherita de masa mea.
- Doriti trandafiri? Ridic capul si vad un chip angelic, imbracata in rosu aprins precum culoarea trandafirilor pe care ii vinde. "De ce dracului as vrea trandafiri?" ma intreb. "Pentru ea neghiobule. Ar fi o surpriza placuta ca data viitoare cand veniti aici, sa ii dea 3 trandafiri asa din senin." Zambesc. Ii dau banii fetii pe care o suspectez de viclenie in infatisare pe 3 trandafiri si ii explic complotul. Urma ca in ziua urmatoare sa ii dea, dupa ce eu o ademenesc acolo. S-a facut tarziu. Barul e gol, iar eu sunt ragusit. Cred ca mahmureala nu mai apuca zorii zilei, deja durerile de cap instaurandu-se. Ies din bar si vomit pe prima pravalie pe care o vad. Usurel cu podul din lemn, nu vrem sa ne pierdem echilibrul si sa ne frangem gatul. Dintr-o data doi dulai mari si negri pornesc din suburbiile centrului tinta spre mine. Ma anunta ca vin, latrand infernal ridicand praful sub galopul lor nebun. "La dracu'." Dau sa ridic un bolovan de jos, dar ma gandesc ca e mai avantajos sa o iau la sanatoasa. Impleticindu-ma si sictirind in urma cu cate un "Mars potaie" ies in strada pe jumatate mort. Ma uit in spate, dar cainii au disparut.
   La ora 8 ma trezesc, banuitor de dezastrul din apt. de pe Iancului. De fiecare data cand ma intorc din barul asta blestemat las totul intr-o mocirla de cutii si sticle, vase si haine. Urmeaza sa vina si A. pentru o discutie despre afaceri. Nu ma mai port formal cu el. Ne intuim destul de bine. Aranjez lucrurile cat de cat si astept sorbind cu nesat din cafea. "Nu ma doare capul" imi spun zambindu-mi. A. nu intarzie sa apara. Ii cer 15 milioane pentru chestiuni personale, iar apoi iata-ma in fata unei alte usi. Urmeaza sa plec. "Aici te-am vazut ultima oara". Intru incarcat de tot soiul de mancaruri si mici atentii. "Erai bolnava". Ma intreaba cu o fata schimonosita de somn si indiferenta daca o mai iubesc. Raspund intregit de compasiune afirmativ. Fac mancare. Ne povestim acum tot felul de maruntisuri. Noaptea se prabuseste peste Bucuresti grea, spoind umbre pe pereti si chipuri. Ies dintre asternuturi si ma indrept catre toaleta. Am obiceiul asta mereu, sa ma spal pe fata, in toiul noptii. Am chipul schimbat. Dau sa ies pe usa, iar lumina se stinge in urma. In fata mea stam noi acum, imbratisati ultima oara. Tu stai in spatele meu, iar eu sunt bratele incolacite in jurul mijlocului tau. "Aici ne-am imbratisat ultima oara". Dintre asternuturi sar aceiasi caini infernali, cu bot manjit de viscerele amintirilor si se napustesc asupra mea. "Acum ies pe usa, te las cu bine." Zidurile cad cu un tumul ingrozitor la pamant, intr-un vacarm de moloz si vase de bucatarie.
   In fata mea sta un mormant, undeva la Marea Mediterana, iar o fetita imbracata in rosu aprins aseaza trei roze, pe un mormant ce nu imi poarte numele.
   "Va simtiti bine domnule?" Deschid ochii si prin ceata vad coroane de copaci si un cer incredibil de senin. Ma ridic in capul oaselor si observ sticla golita si scrumul de pe mine. Un muc de tigara inca imi atarna in coltul buzei si un gust aspru dat naibii in gura. O uniforma cu pantofi ieftini sta martial in fata mea, dojenitor.
  "Va rog sa va legitimati" porneste asaltul cu o voce aspra.
Cine dracului sunt?

SOLITUDE
by: Alexander Pope (1688-1744)

OW happy he, who free from care
The rage of courts, and noise of towns;
Contented breaths his native air,
In his own grounds.

Whose herds with milk, whose fields with bread,
Whose flocks supply him with attire,
Whose trees in summer yield him shade,
In winter fire.

Blest! who can unconcern'dly find
Hours, days, and years slide swift away,
In health of body, peace of mind,
Quiet by day,

Sound sleep by night; study and ease
Together mix'd; sweet recreation,
And innocence, which most does please,
With meditation.

Thus let me live, unheard, unknown;
Thus unlamented let me dye;
Steal from the world, and not a stone
Tell where I lye.

Personal advertising (watch closely)

2010-07-05T23:45:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=UtA4gcDasR8

http://www.youtube.com/watch?v=9Gtzmt5tfo8

http://www.youtube.com/watch?v=V_C74ejc7aA

Enjoy!

100 Metri Timp

2010-07-05T13:22:00.000-07:00

    Ultima noapte in Bucuresti, in urma cu multe zile. Adormisem tarziu, undeva la orele 4 dimineata, stingherind linistea si fumul de tigara din camera, depictand peretii cu inchipuiri si strigoi din vremuri ce au fost, nu venisera, sau nu au fost vreodata. Iar eu, fantoma cea mai prezenta, cu o prezenta apasatoare, grava, intortochind si alterand orice fel de simtire in spectacole crepusculare de secunda. Dupa 2 nopti nedormite, timpul cade in perdele cenusii de-a lungul drumului, oamenii isi reflecta pe chip batranetile mai limpede, cu ochii scaldati in hidrargirul diminetilor tutungii cu dulciuri de zahar ars si ceai negru. Dupa trei nopti de insomnie, te mai inalti de-un cot in alte orizonturi, ridicandu-ti capul deasupra tocurilor inalte din metrou, tejghelelor din puburile obscure din mahalele Bucurestiului, acum chiar ajungi in tavanuri, cerandu-ti iertare in stanga si dreapta pentru impudoare. Iar aceasta a treia noapte are ceva special. Imi trunchiasem orice proces cerebral de-a lungul zilei, suprimand orice emotie sau simtire care nu trimitea direct catre pachetul de tigari sau chibrituri. Iar daca eram norocos, gaseam si la acea ora buticul din cartier deschis. Smirna in naucirile mele, trag un ultim fum de tigara, asteptand somnul ce ma vana de atata vreme. Orbecaind in bezna, pe gresia lucioasa si roscovana, pipaind dumnezeu stie ce, ajung in cele din urma in odaia mea modesta. Nu am adormit. Am lesinat. Cu fumul din sufragerie ce pornea cenusiu, asemeni timpului sa inchida luminile si usile in urma mea, asfixiindu-ma in povesti halucinante cu Piaza-Rea si/sau Huckleberry Hound.
   "Loveste de 3 ori sticla de vin de masa si vei vedea cum lumea se intampla."
   In acel vis, eram ospatar initial. Serveam burtile chefliilor sinchisindu-ma ca broboanele de sudoare sa nu condimenteze prea mult mortaciunile sau scuipatul ciorbele de burta. (P.S. Urasca ciorba de burta). Alergam, eram ocupat, coridoare multe. Numele meu era pe buzele tuturor, iar eu alergam sa ii servesc. Dintr-o data, cineva ma cheama pe un nume diferit, si am pornit intr-acolo, fara sa ma intreb de ce. Iesind din acel coridor, am pasit in curtea vechii mele scoli generale (C-tin Savoiu). Alerg catre o clasa, unde stiam ca ma asteapta elevii, iar femeia de serviciu anunta clopotelul. Intarziam. Alerg mai tare. Ajung in clasa, iar chipurile copiiilor sunt sterse de orice memorie. Acest lucru nu ma opreste. Afara e vara si e cald. Din nou acea voce ma invoca. Copiii incep sa rada, cu guri cenusii si fumegande. Nu ma mira. Alerg din nou pe coridor. Intru pe o usa laturalnica si dau intr-o sedinta. Lume importanta, ca in filme. Succesul unei asemenea sedinte consta in micile glume intelepte pe care un guru HR le poate face. Iar eu, eu stiu sa intretin. In sala sunt multe femei, al caror chip la vremea aceea mi-l aminteam, dar acum sunt jupuite. Toata lumea ma asalteaza cu intrebari. Transpir. Al dracului de cald. Trebuie sa ies. Ies pe coridor si imaginea nucului din curtea scolii ma imbie sa ies. In fata mea, directorul se propteste cu o mina de mare sfatuitor. "Ati fost chemat?" Nu ii raspund. Dau sa ies pe usa. Transpir. Mirosul ciorbei de burta imi staruie in minte. Transpir mai mult. Afara pare sa fie inabusitor. Nu imi pasa. Nucul acela e prea ispititor. In fata mea sta femeia de serviciu. "Toti trebuie sa ne jucam rolul pana la capat. Nu trebuie sa pasiti afara. Stati inauntru. Vremea se va inrautati." Prea tarziu, cuvintele acesteia imi rezoneaza in urma pasilor. Ce dracului o fi vrut sa spuna. Curtea scolii acum este altfel. Nucul inca strajuie in mijlocul ei, dar ea pare mai mare. Peretii albi sunt garduri imense, precum cele ale unui labirint. Cruci ce par foarte vechi apar precum palimpseste in locul altor obiecte. Stiu doar ca inlocuiesc anumite obiecte. Imi este cald. Ma indrept catre nuc, aflat chiar in mijloc. El imi va oferi ceva umbra. Vantul se porneste, inabusitor de cald si morbid. Mirosul devine pestilential. Rotocoale de praf incep sa se adune din colturile scolii, descriind serpentine ale unor ziduri nevazute. Sunt intr-un labirint al scolii. Nucul a disparut. In urechi imi reverbereaza spusele directorului. "Toti trebuie sa ne jucam rolul pana la capat." Chiar daca nu le-a spus el. Rotocoalele au pierdut in rostogolirea lor praf si mizerie. Atmosfera cuprinde fum si var. Acum vad ca de fapt capete se rostogolesc lovindu-se de acele ziduri nevazute. Nu sunt ingrozite, nu inspira moarte, ci altceva. Mult mai dureros. Habar nu am ce. Inspira un sentiment neindicat in clasa noastra de emotii: "demult". Acesta ar fi cuvantul. Sunt multe capate. Caldura. Transpir. Var. Dintre ziduri pornesc trei catelusi sa alerge catre mine, precum pui de vulpite blanzi si jucausi. Nu ma deranjeaza moartea din jurul meu. Ma aplec si ii mangai. Se bucura ca sunt primiti. Vantul se inaspreste. Capetele soptesc sau canta. Varul devine mai dens. Puii fug. Acum vin spre mine alti 3 catelusi, ceva mai mari. Un sentiment de teama ma incearca. Ma dau din calea lor si ii privesc cum se pierd in vreme. Intorcandu-mi capul vad acum trei lupi mari si cenusii ce vin cu teroare in ochi direct spre mine. In spatele meu o cruce mare care cu siguranta ma va adaposti de fiare. Incep sa o urc. Lupii se opresc in dreptul ei si se devoreaza reciproc. Sunt uimit si ingrozit totodata. Fiarele dispar maturate precum cenusa. Varul se inteteste. Zidurile sunt defragmentate si carate in vant. Simt un sentiment familiar cu aceste imagini. Stiu sentimentul acesta cand varul imi atinge fata. Dar nu poate fi cu putinta. Atunci nu este cald. Si dintr-o data un vifor cu fulgi mari ci crivat incepe sa huleasca in curtea scolii. Ninge. Nu a fost niciodata var. Sunt bucuros ca am scapat de toate aceste himere. De pe acoperisul unei cladiri, o aratare rosie isi indreapta teava pistolului in directia mea. Stiu acest lucru pentru ca trebuie sa se intample. Nu stiu de ce stiu aceste lucruri. Aratarea avea infatisare umana, insa chipul ii era o moaca sparta in cioburi si refacuta la mare graba. Dar il cunosc, fara a-l recunoaste. Si stiu ca aceasta mi-e moartea, aici se sfarseste totul. Stiu acest lucru. Si el trage. Si prin var, si prin vant, si prin caldura, prin ninsoare si cruci, iar glontul imi afla tampla. Il aud cu o voce de copil sugrumat cum imi spune in spaniola: "Usted debe haber llorado entonces." Nu cred sa fi fost vreodata mai amuzat si mai oripilat de o asemenea epifanie.De ce dracului spaniola?
   A doua zi am incercat sa smulg voalul irationalului din muncile somnului. Nu mica mi-a fost si inca imi este mirarea sa vad cat adevar absolut poate sa rezide chiar si in cele mai de smirna ceasuri ale insomniei.

Jurnal anacronic - Child of time

2010-07-04T08:31:00.000-07:00

   Sine-die. Sine-ego. Sine-omnia. Sine-deus.

   Timpul poate fi comprimat, alungit, pus cuminte in matrite de felul cutiutelor de nisip folosite de copii pe malul marii, si mulat dupa chipul si faptele noastre. Realizez acum de ce ma opresc din scris, de ce fug din mine, de ce alunec intr-o spirala disperata a controlului, de ce timpul nu mai vrea sa se joace cu mine. Timpul este compromis acum. Sunt o fiinta in afara timpului, in afara jocului. Nu sunt nici mort, dar nici nu traiesc. Este doar liniste. Din nou ma supun experientelor de dragul experimentului.
Azi noapte la ora 1 dimineata jucam poker cu pustani intr-un bar promiscuu din Tg-jiu. Ma amuza nespus. Stiam cu cine joc de fapt. Nu le stiam numele, dar le vedeam in ochi adolescenta primitoare. Eu pierdeam bani, iar ei timp. Timpul lor este timpul meu. Incerc sa retrag lumii un timp pierdut. In surzenia ce imi bantuie capul, ma ridic stangaci si parasesc barul. Este o ora tarzie dimineata. Tg-jiul s-a schimbat mult de-a lungul anilor. Chioscul cu cafeaua la 1 leu a rezistat. Ma bucur cand sunt intampinat de aceeasi raceala tampita si obraznica a unei femei de depaseste bine 50 de ani. Nu ma mai stie. Este acelasi chiosc de unde imi cumparam cafea si acum 10 ani, la ora 5 dimineata, asteptand sa se deschida biblioteca. Oamenii si locurile se schimba, depinde de noi cat vrem sa smulgem din ei si sa pastram in noi. Ma asez cuminte pe o banca si privesc cuplurile si oamenii beti in nestire cum rad, se imbratiseaza, se injura, se indeparteaza, fug, se apropie timizi iscondind din priviri caraghiosul ce bea la ora 1 dimineata o cafea ieftina si probabil amara. Zambesc ca un tampit. Langa mine stau chiar eu, la 15 ani. Privim impreuna aceleasi statuete de deasupra facultatii si admiram arhitectura crepusculara. Nu mai imi place strada Victoriei. Este populara. Inainte erau doar 2 strazi inchise, fara nici un fel de invitatie la recreere. Numai eu aveam acest loc. Acum este vizibil ochiului neantrenat. Ma intristez la aceste ganduri.
   Acum ma asez la o masa singur. M-am retras in Piano. Din nou schimbare. In drumul spre Piano, vad cladiri si oameni la balcon, savurand tigari. Fiecare colt, fiecare fereastra ma indeamna sa le amintesc, de parca as oferii omagii trecatoare si bonome unor vechi cunostinte. Sunt iritat ca nu sunt baut suficient. Imi amintesc ca am masina parcata in apropiere. Piano este gol, doar cateva grupuri asezate in colturi, grupuri largi cu fete cunoscute si fara nume, care te saluta condescendent din cap. Stiu ca sunt defect. Acum am vulnerabilitatile la vedere. Ei stiu tot. Ii invit la atac. Astept sa ma doboare. Doar eu stiu ce imi poate pielea. Stiu ca se amuza pe seama mea, pe chinurile si luptele mele, ma stiu condamnat. Asta nu ii opreste de la ipocrizie. Fac cadouri. Cumpar bere pentru ei, cognac pentru mine. Si un frappe. Ma asez la o masa in capatul barului, acolo unde se tine pesemne scena. Sau dracu' stie. Mi-ar place sa fie o scena aici. Lumea isi intoarce capul la pozitia mea nonsalanta si seducatoare prin arcuire si solemnitate. Intr-o mana tin tigara, iar in cealalta spirtul. Nu mai zambesc. Retraiesc. Deja in jurul meu siluete si tumulturi din alte vremi invita la banchet. Acum sunt fericit. Apoi trist. Apoi seducator. Acum sunt singur. Sunt agresat de un individ ce nu-si cunoaste lungul nasului. Nu imi trebuie prea multa putere de convingere sa il pun la locul lui. Nu ma mai sinchisesc. Nu asta este atacul lumii. E un caraghios. Lumea refuza sa imi rada in fata, sa ma scuipe, sa ma batjocoreasca. Ei stiu. Ei au fost aici. Sparg paharul. Imi iau tigarile si ies din bar coplesit de furie. Nu sunt suficient de baut. Am febra. Ochii imi ard, cenestezii si sinestezii. Palpitatii. Dupa mine iese acelasi personaj si ma invita sa nu plec cu masina. Ma vede tulburat. Imi ghiceste intentiile. Plec in tromba si ma indrept spre zona in care stiu sigur ca am sa ii gasesc. Nu trec doua minute ca iata-ma, depasesc linia continua si ma opresc chiar in spatele lor. Linistit astept reactia lor. Nu intarzie.
O duduie imi cere actele. Nu isi poate explica actiunile mele. Ma amuz. In cele din urma, sunt supus etilotestului. 0.67. Ma amuz si mai tare. In alte dati puteam mai bine, acum sunt doar usor tulburat. Sa inceapa spectacolul. Pe scena intotdeauna am explicat mirobolant anumite experiente fiintiale, iar lumea s-a prefacut intelegatoare. Asta este intelegerea intre mine si ea. Eu continui sa fiu acelasi cinic, iar ea se preface intretinuta. Ii urmez la spital pentru probe. Refuz. Ma banuiesc de substante psihoactive. Intr-o oarecare masura, paseismul si anxietatea, hipoprosexia si agorafobia pot fi ridicate la nivel psihoactiv prin paroxism. Indeosebi anumite realitati sensibile. Rad defect. Nu imi ghicesc intentiile. Se satisfac cu intocmirea dosarului. Din nou amuz cumplit. Dupa aproximativ 45 de minute, sunt din nou in masina. Ma simt bine. Sunt eu din nou. Nu caut admiratia nimanui, imi caut timpul. Lumea este inca aici. Timpul nu este al meu. Sunt o fiinta desincronizata.
    La 170 km/h, prin Tg-jiu la ora 4 dimineata, cu politia in spatele tau, filozofia capata alte dimensiuni. Nu sunt auto-destructiv. Am avertizat asupra acestui pana acum in repetate randuri. Desi poate fi usor confundata. In aceste conditii, revad persoane la balcon, cupluri mai putine. Fumez. Arunc tigara pe geamul masinii si pierd politia printre blocuri. Ies din Tg-jiu si ma indrept spre o padure cunoscuta. Aici, servesc o cafea si o tigara, cu picioarele desculte in roua diminetii, privind rasaritul. Timpul ni-l construim. Eu am pierdut omul, cheagul de tristete si bucurie, si am ramas acest animal cu reflexii si reflexe umane, niciodata finalizate. Ploua usor. Mi se umezeste tigara.
Asternuturile sunt racoroase. Imi revad cainele imbatranit, cel ce in adolescenta ma insotea tot felul de aventuri nocturne, prin paduri si campii. Ochii lui ma recunosc. El ma stie. El ma va da lumii inapoi.
Un mic desen ce imi aminteste de tratatele lui Eco, si semiotica rezidua in astfel de animatii:
http://www.megavideo.com/?v=ACW0SDVG
   "Psihoactiv"... auzi dracie...

Requiem Gelu Albici

2010-06-30T01:23:00.000-07:00

Un om nepretuit, atarnand acum in memorii fugitive, ale unui fugar. Nu l-am cunoscut foarte bine, dar am purtat o adanca simpatie acestui om cu infatisare marunta, dar inzestrat cu o multime de calitati deosebite, prin care va starui in memoria celor care l-au cunoscut multa vreme de aici inainte. Amintesc de acest om din ratiuni personale si subiective, staruind celor care ar putea citi acest post ca nu are nimic a face cu ei sau trecutul lor. Inca o parte din Tg-Jiul copilariei mele, adolescentei mele, sacrificata pierderii si uitarii.
In continuare maestre, incanta-ne..

Peter Pan goes to war

2010-05-14T14:49:00.000-07:00

Si intr-adevar a luat o pauza. Stiu ca toti facem asta cand suntem copii. Treci pe langa un grup de adulti, galagiosi, vulgari, intr-o vineri seara cand te intorci de la biblioteca/scoala/parc si langa un club dintr-un oras de talie ridicola, vezi un grup aciuiat in jurul unei dudui cu fustele pana in laringe si cu sfarcurile intarite. Si iti juri, si iti JURI ca nu vei ajunge vreodata asa. Si niciodata nu ajungi asa. Dar totodata nu iti promiti ca vei ajunge mai bine.

Mostenesti o supradoza de luciditate si anxietate pe care nici un narcotic sau bautura spirtoasa nu o pot scutura in nici un ceas al noptii. Si D-zeule cum iti rogi moartea sa iti alunge aceste dureri si macinari de oase din gura, incat vrei sa scuipi foc divin si sa iti injectezi in mortii lor fulgere in vene. Sa transformi in scrum toate lucrurile cu mania ta. Dar clipesti. Deschizi ochii. Mireasa ta e un aglomerat de zdrente si carpe murdare cu handicap locomotor si afazie. Iti vorbeste in vise si te trudeste noaptea precum o lamie. Si vrei sa se termine totul. Iar cand ajungi in sfarsit la acest capat de lume, privesti inapoi. Intotdeauna iti inchipui, ca TU, Marele Cinic, vei zambi cand vei muri si vei cadea intr-o lume de vise plina de razboaie in care intotdeauna esti ranit de moarte dar triumfator. Narcolepsie.

Astfel mi-am jurat si eu, iar juramantul meu s-a legat de juramintele altora, ajungand la urechile marelui OMNIPOTENT drept blasfemie. M-am opintit din toate incheieturiule fiintei mele pentru a opri prabusirea fiintelor din jurul meu si am esuat. Si am facut un pariu. Si pierd acest pariu. Sunt gata sa imi pironiti cuiele in mana si in ganduri. Sa imi boltiti teasta. Sa imi smulgeti vinul din vene si sa il beti nesatui. Drenati-ma. M-ati drenat deja de 25 de ani. 25 de ani se anunta vertiginos precum o prapastie in care stii ca te vei arunca, si niciodata nu vei cadea. Beatitudine. Ura. Blasfemie.

Am 24 de ani, 11 luni, 359 zile. Sunt intr-o camera semi-obscura si imi contemplez moartea sub toate chipurile ei, in functie de cum se inghesuie sa intre pe usa. Stau intins cu ochii holbati la tavan asteptand sa se coboare asupra mea ultimul strigoi. Se aude respiratia si o usoara tahicardie. Din nou, groaza se desprinde din tavan si cade grea asupra mea. Lucrez intr-o optica. Astazi am mai mintit 20 de oameni. Ii insel ca imi pasa de ochii lor. La fel cu minteam si acum 1 luna. Ii minteam ca imi pasa de talentul lor, de firea lor. Ii minteam sa se simta bine. Acum 7 luni scuipam in ciorbele lor de burta. Atunci eram mai vesel. Eram intangibil. Eram indragostit. Imi pasa. Ura. Blasfemie.

Am 23 de ani. Suedia. Splendoare. Paduri virgine nesfarsite. Sunt singur. Am un grup de 54 de oameni, puscariasi si ratati deopotriva. Ma asculta. Am un avantaj. Ii silesc la plimbari indelungate unde invat despre amorurile lor ratate, parintii lor morti, deseurile lor existentiale. Ma inveselesc si mai tare. Majoritatea timpului sunt beat si cinic. Sunt intelectual ce pizda ma-sii. Dobor un mamut de companie de unul singur dupa un episod dramatic in Stockholm. Visez ca langa mine sta ea. Si ma bucur, iar lumea nu stie unde sa tinteasca. Minciuna!

Am 20 de ani. Sunt un nimeni. Apartin curvelor drogate. Apartin lumii. Sunt Cobain. Dobor cu usurinta orice spectacol frenetic al lumii din odaia mea. Cuvintele sunt de partea mea. Asemeni bauturii. Nostalgie si manie.

Am 19 ani. Omor un om. Grecia, Xilokastro. Plaja senina, six pack de Heineken, multe tigari. Foi din jurnal aruncate in mare. Oare le gaseste cineva? Fuga. Marea fuga. Am fugit din mine. Nu ma sincronizez cu mine de atunci. Sunt tulburat si simt spiritul aventurii. Infrunt atatia oameni prin paroxismul eviscerarii fizice.

18 ani. Majorat in ambulanta. Cunosc tutunul. Un bar promiscuu la ora 2 dimineata. Beau in cinstea mea. Niciodata nu am avut prieteni. Repulsie.

16 ani. Cat de departe sunt. Totul e suprareal. Ceruri si iaduri nemarginite, imbiindu-ma la cunoastere. Alchimie si nebunie.

14 ani. Lumea ma refuza. Innebunesc. Ma ratez social. Lipsa tatalui aflat in puscarie. Manie si dragoste pentru lume. E ultima oara cand indragesc lumea fatis. Mor si renasc.

7 ani. Experienta sexuala inedita. Copilaria nu exista la aceasta varsta. Primul sex oral cu o viitoare intelectuala. Anxietatea ma-sii cand ne surprinde. Egoism.

Nimic nu are rost. Nici importanta. Dumnezeu e supraestimat. Damnarea sinelui e sigura. Nostalgia e o falsa aparare a conservationismului. Alienam totul cu sperjur. Acesta este ultimul meu post. Urmeaza o experienta inedita, in care imi pot adapa usor setea de razbunare. Ne vedem in 5 ani, in care o sa imi anunt definitiv triumful asupra lumii.

The deathbed convert.
The pious debauchee.
Could not dance half a measure, could I?
Give me wine, I'd drain the dregs
and toss the empty bottle at the world.
Show me our Lord Jesus in agony,
and I mount the cross
and steal his nails for my own palms.
There I go, shuffling from the world,
my dribble fresh upon a Bible.

I look upon a pinhead...
and I see angels dancing.
Well?
Do you like me now?
Do you like me now?
Do you like me now?
Do you like me...
now? (The Libertine, Ending..)

R.E.M. sau sindromul Peter Pan

2010-05-11T00:37:00.000-07:00

“Omul trebuie sa fie suma mortilor si renasterilor de care ceilalti incearca sa il convinga” – Un adolescent cu caracter schizoid, manierist si hipoprosexic, internat la sanatoriul militar din Craiova in vara anului 2004.

Am fost un om ce intotdeauna a fost vasalul scopului, inlaturand cauze precum un lepros plagi, cu mici scanciri si grimase fericite de durere. Durerea e sanatoasa, atunci cand este administrata rational. De la simple automatisme si reflexe involuntare diurne, pana la cele mai agonice episoade ale noptii, calauza a fost scopul. Lecturam pentru a lua binemeritata pauza la ora doua-dimineata.

Insingurat si fericit, inaintam in campia ce se intindea generos din fata casei, cu iarba intotdeauna umeda si neplacuta, in intunericul prietenos ce se asternea cuminte in jurul meu, lasand sa se intrevada un cer al adolescentei ce nu reusesc sa il smulg din acele vremuri vreodata, in pofida celor mai splendide opintiri si rascumpararii fiintiale. Ceasurile acelea tarzii, cand nici o suflare nu tulbura linistea, vanturile cosmice treierand si maturand orice rutina, copacii ce anuntau un salut feeric, absolut tot, un omagiu adus splendorii. Si eu, tremurand de fiorii diminetii si insomniile vitrege care imi slabeau trupul, tinand in mana stanga o cana de cafea aburinda sau deja rece, iar in dreapta, nonsalant, o tigara. Descoperisem aceste obiceiuri, smulse cu atata violenta din portretele lui Eliade sau existentialistii de pe Saint-Germain. Nu stiam ce sa pretuiesc, de parca o algebra a lucrurilor frumoase infrunta putinta omului de a cuprinde nu misterul, ci culorile si timpul lumii. Cand esti la acea minunata varsta, putin iti pasa de o anumita decriptare, de ratiunea de guvernare a lucrurilor, altceva te impinge catre acel moment absolut, cand descoperi nu doar esti singur, ci singurul.
Am sa ma opresc aici. Voi continua dupa o mica pauza.

Passion-night-horrors

2010-04-23T12:41:00.000-07:00

Lesuri de vise si margini de cosmaruri. Port pe brate acum ganduri vlaguite si cadavre de amintiri si ma indrept nesigur in odai din ce in ce mai obscure. Totul in jur e pestilential si murmura a ruine. Mi-am aflat infernul: nu este acea liniste ce te umple de beatitudine si meditatie, ci iti inabusa pieptul si ochii cu cenusa iar ce este mai groaznic in infatisare, se dezleaga de ziduri, de bolta, chipuri infricosatoare de strigoi a caror agonie o simti din plin cum iti urla in plamani si te asfixiaza cu spaime. Apoi repejor, precum intr-un joc de iele, iti ard ochii si inmarmurit de aratari clipesti. Aburii se leaga in mod misterios si alchimic, spasmofilic in ferestre, usi, cortine si icoane. Psihozele au inceput sa ma loveasca, plesnindu-ma peste ochi, biciuindu-ma pe strada, batjocorindu-ma la tot pasul, umplandu-mi asternuturile si caietele, sorbindu-mi avide din ciorba si purtandu-mi zdrentele.
Totul devine un circ al absurdului si al grotescului. Dar nu mainile mele se confeseaza, nu e asta glasul meu, ci un tipat ce loveste in mine, sfichiindu-ma si trepanandu-ma pana la submersie totala in onirism. Ce leacuri ma vor dezlega in aceste ceasuri tarzii...

Coloana sonora "Luceafarul"

2010-04-21T02:31:00.000-07:00

In sfarsit am gasit melodia de intro. O stiam de mai demult, dar astazi in timp ce priveam in metrou si in fata ochilor se derula o scena din film, m-am surprins inganand aceasta melodie. Splendoare..

http://www.youtube.com/watch?v=31jenMJ0UOc

Nine Inch Nails: Every day is exactly the same.

Ramas bun muzei..

2010-04-18T11:29:00.000-07:00

Acum, tu muză blândă,
Priveşte-mi chipul adormit
Un dumnezeu neînsufleţit
Am fost, fiind poetul candid.

În slujba cuvintelor ce nerostite,
Răsfrânte-n desfătări şi pasiuni,eternele morminte,
Pustii şi triste, cu sânge şi sudoare ispăşite,
Tăcerea numai îmi rămâne, sublimă muză printre muze.

Iar în răstimpul cuvenit,
Pudoarea lumii, necinstit
Am căutat-o, precum un cinic
A inspira, mărturisesc, înfrânt şi risipit.

Acum nu voi a le mai fi,
Martirul cel din urmă să privesc
Regatele mizere a le strajui,
Şi numai pentru mine glăsuiesc.

Doar corbii ce pornesc în bezna iernii,
Ducându-mi roza şi supliciul pe al tău mormânt,
Curme de vifor în calea crucii, iar al troienii
Are să fie, al tău ecou, pecetluit cu-al meu cuvânt.

Ubicuu şi sălbatic chin,
Fior prea nobil, consacru nebuniei,
Numit nechibzuit de sfinţi declin,
Doar eu voi fi atunci, omagiu veseliei...

Acum, acolo,în întunericul etern al sorţii
Mi-am revăzut chipul satanic, jertfa nebuniei
Martirul iernii, poet chemat infernului
Şi întrupat, pornesc iar amintit,în veleatul vieţii.

Gospel and heretics..

2010-04-18T11:28:00.002-07:00

A tribute to fortune, perhaps one which inspired my nature over time, ennealing my forehead to those that claim to be high poets, submitting myself to a higher degree of existence, would be a state of a generous ressurection, avlicial both to time and art.
I never knew who i was, nor hither nor anywhere, so that once i turn my consacrated and alleged dwellings, i will dissipate within the elongations of that precise time, my absence, complementary to a bacchantycal bliss and splendor, whilst the most terrible anguish would trigger. Not once i have wondered upon my sanity, if sanity is what they call it, this dormid despair of lethargy, misery and ephemeral truisms. I rejoindered as a child to close my eyes as the others layed within the most unfortunate coma and unconscience. I looked upon the churches of their deity, as a blind man chiselling the thighs of a morbid virgine. I found no live interest in such frivolish acts of imagination and helplessness. I know not who i am, but rather than a saint, i am decadent, an obtuary of my doings . So much to explain to you, and every time still i open this bloody window and trust my words in confidence that they shall burry my secrets and my legacy for you to discover them, doubt seeds itself beyond my convictions, and oblivion makes of despair, an ail for the wicked souls that may never find peace and rest, but when at last, before the midian retorts of nightfall and madness install, then, in one sublime and continuously ascending bliss of an embrace before tearing my poetry and watchthe roses wither. Just then i open my eyes...
Several times i have tried unsuccessfully to attend to my thoughts, but as soon as i knowledge such a fact, i immediately estrange my will, i suspend myself in an “untime”. Not that i am not inspired, but i seem to hold to a better remembrance of myself. For instance, now i have the same feeling as in a cold night, as i was crouching my being on a bench in Larissa, Greece. A vagrant, with a dark mantle, covering himself on a winters night, near a lake... People, speaking in a strange manner, which seconds ago i used to understand, then seemed uninteligible. I held my gaze upon the firmament, watching every shadow and incandescent craft of men, blistering over the surface of the lake. Echoes, emerging from all parts, me crouching more, the portrait of a pagan soul, excrcuciated in both tragedy and ridiculous. And what is there more agonizing for a poet than the ridiculous... His only expiation would be to become cynnycal. I closed my eyes then, thinking of the girl which named me that day a supernatural creature, a vampire, which never the less, was very amusing for that state of mind in which i had found myself at that time.
It would be unfair, both to me and you, to confess that i have depleted by some manner my ghosts... No, things remain yet to be spoken of... But i cannot spontaneously, and that is to be understood as a gauge of precaution, for i engage myself kneeling before my thorough existence. And i find myself to be an infant, contemplating from the edge of my existence, the cradles and vyllions of my seducing phantoms over time... And the beauteous tale of my unchristianizing doubts, would be the childblains of my ascensions... Soon afterwards i found myself in exhaustive oblivion, as the ancient gods stood besides me, bearing hunger and thirst, standing over the Vulg at a hoist of thousands of meters above ground, and still, at the perygeus of my soul. Darkness is much colder when solitary and suspended by the gallows of pilgrimage.... I slept for seven days upon Mount Olympus, a place of an absolute and obscure haze, if you manage to exceed conventions, dialects, idioms, truisms, and simply feel and viscerate yourself, there, in darkness, building your cenotaph.
Urging myself at every hour, regardless to daylight, never to abandon myself, to be in that strange afternoon, where i find my rest in the arms of thine, awaiting as if to find myself once, either upon a cross, or on those heathen lands, unknown by any human condition, or better yet, turned from any soul, within the shadows and meadows of my own hectic faith... Cruel goal for my disturbed sences. And still I hold for dear life as always...

Epoca decadenta a sfintilor

2010-04-18T11:28:00.001-07:00

The black star of a winters’ morning... Sepher Raziel... Ecleziastul...
Pentru a marturisi lucrurile ce vor urma nu ma sfiesc a ma dezlantui din fresca poliglota si cabalistica, am sa iti vorbesc in imagini, asa cum nu am mai facut-o inca. Ar trebui sa imi smulg din mine confesiuni din alta data, pasii facuti in cenusa inca aburinda a umbrelor moarte sa le sterg cu sangele virginelor, lacrimile ce au curs treierand carnea pe obraji candizi, sa le zdrobesc in nervuri, sapand santuri de deznadejde pe chipurile tuturor, numai atunci vor vedea. Ar trebui sa pasesc solemn in biserica ctitorita de fiinte fabuloase si crude, sa ma dau jos de pe cruce, sa reintru in apele botezului, iar acolo sa ma lepad de suflet si de carne, iar preotul sa imi rosteasca numele cu care m-a smuls nefiintei. Sa caut din nou mitra mamei, sa imi contract intreaga faptura astfel incat sa converg impreuna cu toti demonii mei in nefacere, sa imi implant urletele in tarana, sa sfasii si sa jupoi toata fiintialitatea de existenta ei, sa ma dispersez in intuneric si sa vanez, acel culminant si exacerbat avant cinegetic dupa ingeri si dupa Dumnezei. Crucea mea sa fia piatra de capatai a tuturor tigvelor, iar suferintele mele, incantarile si binecuvantarile sufletelor agonice. “Timpul meu nu este timpul lor...”.
Decembrie sosise, mai trista si mai apasatoare ca niciodata. Troieni imense incercau temerara incercare a oricarui trecator, iar sa fi fost pribeag, pribegia ti-ar fi devenit pe loc blestem. Un iures infernal de fulgi cadeau din firmamentul atunci luminos, acum crepuscular, iar vremea se racise cu totul. Strada era pustie, asa cum o vedeam arareaori, fara ca acest lucru sa ma tulbure catusi de putin. “Paramnezie... tu niciodata nu vei stii cine sunt cu adevarat, ci doar in clipa mortii, cand ochii ti se vor inchdie, in cumpana nefiintei, in zborul spre lumina, vei vedea cea din ultima umbra... cum iti razbuna dragostea..” Era tarziu, ceasul anuntand de mult doua dimineata. Capul imi era greu, cu vagi impresii si cenestezii, toate mai inversunate, coplesindu-ma in orice moment de concentrare. Ma obisnuisem cu batranul meu trup, care pe zi ce trecea, devenea si mai slabit, trezindu-ma pe zi ce trece mai mort, mai nefunctional, simtind moartea proliferand si strecurandu-se in carne, membre, sange, aducand totodata si uitarea... “Tu nu intelegi... nicicand nu pot sa te parasesc, asta ar fi sa ma dezmint.” Odaia, slab luminata, devenise murdara, peretii uscati si vlaguiti de orice putere de impresie, stateau nepasatori, asteptand parca si ei un lung travaliu, obositi de ani si de sprijin, emanau racoare, un frig ce parea sa dainuie dintotdeauna in ei. Mi-am deschis ochii... Lucrurile nu se schimbasera. Cand in stare de veghe brusca, toate simturile se grabesc sa perceapa, iar orice adiere, fascicul de lumina, iti poate vatama fie privirea, fie auzul. Atunci in acuitatea aceea, un urlet ti-ar zdruncina orice ratiune, ai ramane inmarmurit de starea gratioasa a trupului vandalizat de asociatii de sentimente si senzatii, pe care bietul trup nu le incearca treptat, ci brusc, toate ingramdindu-se in el, precum demoni ce pandesc prima licarire de viata, gata sa o devoreze. Deschizand ochii, m-am sculat in capul oaselor, de unde am vazut lumanarea ce abia palpaia, amenintand in orice moment tenebre absolute. Masa, o lavita batrana si tocita, cu greu reusea sa ramana in picioare. Carti, manuale si sinaxare, tratate si ilustratii, toate precum niste limbi infernale de foc, ale unei fapturi chinuite murita de mult, cu aceste limbi ce vorbesc intr-un grai mort, necunoscut nimanui, decat celui cu potestas clavium (stapanul cheilor). Un alt sentiment ciudat si chiar sufocant este ca atunci cand deschizi ochii, in jurul tau se desfasoara un banchet de umbre, fapturi si nimfe, intr-o splendida orgie de lumini si umbre, apoi diafane dispar... Dintotdeauna m-a amuzat acest aspect. In curand aveam sa implinesc opt decade de existenta. Avusesem o existenta cumplita, fiind asemeni unui calugar nebun, ba in asceza, ba in cele mai sublime extazuri. Viata mea s-a aruncat in cele mai adanci si insondabile hauri, iar din beznele cele mai adanci, in incandescentele cele mai siderale. Cred ca asta a fost viata mea... o mistuire a intunericului in imbratisari de lumina orbitoare. Profesor la Academia de Stiinte Comparate din Wittenberg, inca vreo trei titluri savante pentru descoperirea vreunui artificiu, o gramada de carti publicate. Eram acel chinuit care social ducea un grozav plictis, parca intemnitat... “Eu nu pot sa fiu firesc... niciodata nu voi fi firesc, stiu firescul, il contemplez in orice moment, cand nu pot fi firesc, deoarece imi trunchiez orice simtire, altfel lumea nu ar mai fi cum este ea acum... Sunt un nebun sublim...”. Acum locuiam la Paris, in cea mai deplina seninatate si impacare cu sine, singuratate si liniste. Pentru unii murisem de mult, auzeam de la cutare cum il intreba pe cutare, daca mai traiesc sau daca a luat parte la funeraliile mele. Ceea ce ma amuza nespus. Eram o fantoma, un chip amorf, care nu mai putea sa reflecte vreo emotie, vreo statornicie, nimeni sa nu fie vreo marturisire existentiala. Imi priveam bratele uscate, chipul garbovit, parul cenusiu si imi zambeam. “O adevarata metamorfoza”.
In medicina fusesem cu adevarat revolutionar, iar Elixirul Tineretii la vechii alchimisti nu mai era o simpla utopie. Descoperisem regenerarea tesuturilor prin flagelul ce chinuia necrutator omenirea, prin cancer... Fie el benign, malign, este o tumoare a carei mijloace de proliferare ramases un mister. Anticii detineau secretul, prin practica vechii medicine samane, culturi si ritualuri cand pregateau un lichid misterios, presarat pe ranile razboinicilor raniti. Nu existau formule magice, ci acel lichid, construit de Prometeu, traditia fiind continuata prin Hipocrate, ajungand pana la un misterios Orfeu. Tesutul mort sau bolnav era devorat, celule noi fiind regenerate. Prin controlul excesiv al cancerului, se putea manipula pana la o structura complexa, iar revelatia nu a intarziat sa se manifeste. Au fost nascuti hibrizi, unii cu aripi, altii adaptati ca lykantropi. Se adeverise ca intregul trecut, oricat de nebulos, cu toti zeii si toti eroii, erau de fapt amintiri, reminiscente ale unei medicini revolutionare. In cele din urma insa gloria se stinge, discipolii te parasesc, eu imi refuzasem nemurirea, devenind ultimul muritor. Numele meu era contele de Saint-Germain. “Inchide ochii, absolutul te va napadi din toate colturile gandirii, rapeste-ti prezenta de aceste timpuri, lasa-te inghitita, calca pe meleagurile dincolo de vaz... Acum vei simti durere, cu cat te indepartezi de mine, iar eu nu voi mai putea merge, sunt mort de mult, sunt un spectru...”.
Ma grabesc sa ma imbrac strasnic, mintindu-ma ca ma grabesc undeva, desi in realitate aveam tot timpul la dispozitie. Nimeni nu mai stia de mine, insa imi placea sa ma amagesc de fiece data cand reuseam sa ma trezesc ca ma grabesc undeva. Apoi, ma asezam placid printr-o cafenea, disimulat in aparenta unui batran decrepit si ramolit, mai mult senil decat viu. Aici, observam ipochimenii ce aveau acum tot timpul, ba chiar si timpul meu, gratie nebuniei unui singur om, inspiratiei revolutionare cu care a pus atat de frenetic stapanire pe ratiunea mea, acea idee. Nimeni nu stie ca am sa mor, iar acolo ii spanzur cu privirea... “Nu eu sunt mort pentru lume, ci ea este moarta pentru mine...”. Dadusem nastere la aceasta lume, acceptand naufragiul mortii mele, iar acum contemplam fiecare creatie a mea, eu, cel din urma ce se ingropa in privirea fiecaruia, al carui veleat urma sa fie trunchiat, eu eram cel din urma. Ca de obicei imi iau condeiul, (o pana aurita, care o primisem drept cadou pentru activitatea stiintifica depusa de pe la vreun sincopat al carui leac reusisem sa ii curm teama de moarte), si scotand o foaie de hartie, scriam delineavituri... Niste anluminuri din secolele lui Dante, lui Petrarca, schite davinciene, reforme lutherane sau cele apartinand lui Erasmus, imi smulgeam pe fiece zi ce trecea, cate o limba de foc de pe lavita veche din odaie, ingropand-o in pieptul meu, singurul lucru ce inca palpaia in mine. “Insanity’s crescendo... rather than to see you old, the only eternal thing that i take as a reminder, i better leave..”. In ziua aceea semnam delineavitul pe o foaie veche, al carui autor nu imi stauia inca in minte... Un barbat cuprins intr-o rama sferica, dimensiunea simetrica a timpului. bratele sale atingand parabola acestuia de unde curgea pe margini in aripi. Faptura scindata in jumatati contrare, iar din picioare pornind crengile copacului interzis probabil... Dar cine putea fi autorul unui asemenea desen? Vreun antic pagan al carui facsimil s-o fi ratacit printre anluminuri si ilustratii... Nicidecum, a fost intentionat pus acolo, dar de catre cine? Mi-am ridicat privirea tulburat iar langa mine, se asezase un tanar cu o expresie chibzuitoare, blanda si compatimitoare. Trist, privea acelasi desen, iar in cele din urma s-a indreptat catre urechea mea unde a soptit... “Ce pacat ca nimeni nu va sti vreodata ce vinisoare placute provoaca vinul amestecat cu vodca...”. “Pecca fortiter... Explevi mortalitatem... Jesu muori feninsio arvin avore... Maria....”. Dintr-o data totul s-a naruit, cladirea, oamenii, s-au prabusit cu totii, de parca un poet ar fi atins struna vreunei viori generatoare... O caldura eterica incepuse sa imi bantuie trupul, si atingand paroxismul m-a desfacut din prinsoarea crucii. M-am trezit transpirat, gafaind, usor tremurand, cu asternuturile umede. Tresarind am simtit ceva langa mine tresarind de asemeni... “Ce s-a intamplat Ciprian?” “Nu, nimic... “M-am ridicat brusc, intrebandu-ma precum un alienat unde puteam sa ma aflu la acel moment. M-am indreptat spre o fereastra. Afara ningea, o ninsoare placuta, blanda, printre morminte, ninsoarea ce nu va avea sa vina vreodata. Ma aflam in Turda, aveam 17 ani... Am privit chipul necunoscut pe care abia daca reuseam sa mi-l smulg amintirii, al acestei fapturi, necunoscute, totusi atat de calda. instinctiv i-am rostit numele... Aceasta si-a deschis incet ochii, eu refacand chipul si trasaturile ei din memorii pe care daca abia le distingeam, chipul ei era refacut din amintiri, nicidecum dupa realitate. Atunci am inteles ca lumea pe care eu o vad, este desincronizata, eu nu voi putea nicicand sa vad lumea asa cum este ea, ci precum un orb sau vreun nenorocit chinuit de cataracta, voi reface lumea dupa amintiri, iar pentru acest lucru trebuie sa te afli in intunericul absolut. In noaptea aceea, dupa ce i-am mangaiat chipul, incercand parca sa zambesc, mi-am luat adio de la ea... De ce? Chipul ei nu a mai corespondat cu realitatea mea, cu portretul tau... M-am pierdut de indata in gara pustie, fumand si asteptand un alt timp... “Nu eu imi justific faptele, ci neputinta timpului...”.

Desfacerea

2010-04-18T11:27:00.001-07:00

Deschide ochii sau mai bine inchide-i,
Simte-ti fiinta cum uita, pierde si compune
Chipuri si trairi din alta brusca amintita lume,
Inchide-i doar definitiv, nu ochii tai, ci pe ai mei.

O ceata rece soarbe avid acum din intuneric,
Luminile trecute cu nopti de vara se retrag,
Urmand tumultul, ramane un chip ciudat, de mimi sculptat
Si umbre de cerneala parfumata drag,uscate-n frig.

Alb fantomatic scris copilareste Testament,
Rostit de guri ranite si maini de ceara cer pamant,
Si ceata asta candida incandescenta,se apropie purtand
Comic si incomplet,tardiv dar etern,chipul lumii, un duh recent.

Din dreapta mea, osia din mercur a firmamentului demult,
In stanga noastra,cu sclipiri de iad,sta negrul absolut,
Inainte, inapoi, cu capul spre apus,crucea, cu capete de lut,
Intre mine si noi, e el,tacut,surprins, un inger decazut.

Fara sfiala, precum o cinica insomnie
Pata cu aripi ma priveste indelung
Purtand in asteptarea sa solemna vie
Ceata nerisipita pe care o ajung.

El nu vorbeste, dar eu ascult
Traind senzatii de amintire,
Nevrotic cu caderi in nesimtire
Chiar de nu aud, el nu e mut.

E cufundat in rugaciune, calugar apostat,
Eu ma afund in iad, ingrozit si invocat.
Acum,inchide ochii dar aminteste-ti sa nu uiti
In clipa urmatoare,pe veci sa ii deschizi.

Lumini de piatra a-sfintita
Imi dilata pupila cu amintiri ciudate
Dar ochii nu mai dor in gaura ranita
A pamantului, care ma va primi ca frate.

Priveghi, botez, declin

2010-04-18T11:26:00.000-07:00

Nicicând altfel decât speranţa cea din urmă,
De soartă, harazită veleatului străin luminii,
Născut în umbre temporale, smuls cărnii în voluptatea facerii,
Speranţa, jertfă diabolicului, ce crud pe buze moarte-o curmă.
Eu nu cunosc nici timp, nici sacri demiurgi,
Nici alte ape ca tenebrele prea sfânte,
Resuscitat nu din eter, ci din cleştar şi din morminte,
Pornesc păgân, numit ba drac, ba sfânt de slugi,
Ce-s sărutate-n poleială, neînsufleţiţi şi trişti,
În timpuri de priveghi, botez, declin.

Mephisto: Ah, suflet mistuit de tribulaţii,
Frământat de fleacuri prea vulgare,
Ai cutezat, în miază-noapte,
La ceasuri când pornesc damnaţii
Din chingi şi cruci, fecioare desfrânate,
Călăuziţi de-ale tale muribunde şoapte.

Însufleţit de agonia tot crescândă,
Chemai nebun, suflete ce descărnate
Îţi repugnă cu a lor moarte,
Tu le chemai orbit, cu drept ofrandă
Feştila cea din urmă, agonica speranţă.

Din încleştările de umbre
Veghind asupra timpului,
Am spulberat acele suflete tanjinde, searbede,
Şi m-am închipuit, prin ebuliţia sângelui.

Sărmane suflet, firmamentul se cutremura,
Îţi spun acum târziu, atunci mă tulbura,
Şi ploaia, şi ceaţa, şi vântul şi iureşul de chipuri,
Ce le-ai fi îndrăgit cândva, în alte timpuri,
Simţirile-ţi prea nobile, şoptite chiar de Erebos,
Făgăduind a mea îngăduinţă,în crivăţul tăios,
Eşti botezat şi tu, infantul, iar speranţa cea din urmă,
Ce-mi ispăşeşte natura afurisită,drept arvună .

Pocalul de arsenic,
Atuncea plin, acum golit,
Să fie şerpi în trupul dobândit,
Sublimă alchimie în mormântul unui ucenic.

Iar ceasul, când nu gnoze, doar deliruri
Sortit pieirii, nădăjduind chiar moartea,
Nu va mai fi, asemeni chiar făptura mea,
Când vei deschide ochii, vor fi eternii aburi.

Muzele: Din veacurile timpurii informe,
Când timpul nu însufleţea nici bezne, nici lumină,
Am luat fiinţă noi, printre tenebrele sincrone,
Smulse fiind din pântec de virgină.
Unii o numesc fie Eter ori Vid,
Sorginte ne-a fost nouă, celor dintâi
Scăldate-n stihiile turbate, din genunele avid
Am rostit cuvintele poeţilor, blestem şi căpătâi,
Şi cruce şi mormânt, şi epitaf plângând
Le-am hărăzit lor, descendenţi sublimi din pântecul păgân.

Obtuarul: Pustiul veleat a celui din urmă descendent,
Alăptat din sânul candid al primei muze,
Se-apropie de-al său sfârşit, iar el absent,
De mult murise omul, doar umbra priveghea pe buze,
Sub baldachinul negru, amoc discernământ.
Poetul : Privindu-ţi chipul descompus, ce alteori,
Dezmierdat de siluete, ce ne iscodeau
Surprinse de tărâmul fără sori,
Iar tu ba umbră, ba biet trup, porneam
Ambii în surghiunul crud al nefiinţei.

Obtuarul: Acum, tăcere, din agonia morţii se desprinde
Omul sfârşit priveşte în urmă-i decadente
Castele şi habotnici, istorii sacre şi fiinde,
Căci lumea piere înaintea-i, poetul doar trăieşte.

Poetul: Afurisit împieliţat, satir ridicol
Decrepit, rămâi un biet silen vulgar.
Iscusitul alchimist fără habar,
Să osebeşti arsenicul de vitriol.

De veacuri cauţi deşertul rămăşag
Cu sufletu-n al morţii prag,
Nu clipe, veacuri vreau răgaz
Şi nu gnoze sau ieftinul extaz
Ci înfruntând sinistrul virfor, eu pornesc
Potrivnic empireului, să mi-o cuprind pe Euridice.

Coma Enfiera

2010-04-18T11:25:00.000-07:00

Trezeste-ma Doamne, atunci cand,
Din sanul umbrelor si veacurilor
Doar umbra nefiintelor ce vor veni si sunt
S-or inclesta printre genuni in miezul zorilor.

In lupta beznelor, luminlor si demiurgilor,
De cinci ori fost-am binecuvantat,
Fantoma-mi draga si eternal primea povara simturilor,
Iar bezna-n urma nefiintei, cu neuitarea m-a chemat.

Astfel, si mor si sunt nascut,
Si Doamne, timpul a trecut,
Si-am fost, fiind si sunt
Un pacatos in slujba sfantului cuvant.

Ingenuncheat in urma crucii putrezite,
Veghind la oase sfinte, discarnate, pironite,
Fecioara-mi cheama numele, purtat de vant
Numindu-ti umbra, D-zeul meu cel orb si mut.

In noaptea unei ierni necrutatoare,
Cand fiul omului vede lumina cel mai bine,
In bezne umede si acromatice, in sine
Imi afla chipul, chingile, numele si moare.

Caci doar poetii poarta-nsemnul
Diabol consacrat betiei unui sublime ubicuu
Dementa lor frumoasa insotind amorul,
Intoarce vraja si bluestem, recunoscand un zeu.
Orfeu!

Copii soarelui ajunsi de umbra neaparat,
Devin amorfi, moluste putrede, ce groaznic urlu si gem
Iar eu veghind la groaza lor, m-au fermecat si ingropat
In racla de clestar, cu molii de argint si spirit necurat.

Trezit din adormire,
Pornim si eu cu noi spre tine,
Bestie electrica din carti si ceruri
Ajung in tine si ma vad, oglinzi in ceruri.

Tu nu esti tu, iar ei sunt noi, si noi nu suntem.

Muriti visand suflete dragi,
Afland dulce uitare secunda oara,
Jertfiti simtirii dragoste, amintiri si vise vagi,
Altminteri, precum odinioara.

Anamnezia

2010-04-18T11:23:00.000-07:00

Oh, specie sublimă de înaripaţi
Ce vag tumult de aripi şi ce cânt,
Porneşte către-al meu, purpuriu, neplâns, mormânt,
Săpat de însăsi muze, sub veghea zeilor ce îmbătaţi,
Rostesc solemn, deasupra pragului morbid de draci.

Iar unul mai sălbatic, dintre-ndumnezeiţi,
Înşfac-o muză feciorelnică, târându-şi ciotul
Deasupra nurilor şi fierbinţilor ei rugăminţi.
Apa şi focul, ce tulbură atâtea minţi
Întoarce tatăl spre incest, uitarea este solul.

Ce blestemat e avatarul
Când fie zeu ori om de rând,
Virtutea e răscumpărată,vlăguită nu prea scump,
Căci vaporii smoliţi ce-i clocotesc în sânge
În fiara crudă, orbiţi în beznă, neprihănirea-ajunge.

Ciudată copulaţie, agonica strânsoare,
Amară,frenetica ei voluptate, nelegiuita încleştare,
Apoi genetica-alchimie, lacrimi şi sânge,
Turbata seminţie, spre-al meu mormânt se scurge,
Resuscitând ofidic, sucind şi întorcând din trup chiar moartea.

Treptele ce urcă nu sunt altfel decât serpentine,
Urcate de lumini ce încarnate, privesc mereu în jos
Triste şi difuze ceţuri ale dimineţii,când odrasle siderale
Mi-au returnat bătrânul trup desprins din chingile eterne autumnale,
Şi învăţ iar a păşi, dar nu a râde, poetul de pe urmă, învaţă a muri.

Iar pasiunea, furia, moartea,
Văpăi în echinocţii boreale,
Patimi, chemându-şi geniul inspirat,cartea
Sfântului ce rătăceşte, născut nu om, în calea
Blestemată a catafalcului, în giulgiul unui dumnezeu...

Incipit vita nova...

2010-04-09T00:09:00.000-07:00

Ora 10:10, 9 aprilie 2010. Imi staruie o intrebare in minte, sfredeling toate intrebarile cotidiene dand nastere la monstri si himere de neinchipuit. Daca unul isi reziliaza trecutul, aruncand in marele hau al uitarii parinti, frati, mirosuri preferate, umilinte, promenade desucheate pe malurile existentei, simtiri si spaime fara capat, acel om va renaste din nou? Si daca e astfel, atunci exista un soc anume care ar putea lobotomiza acea parte a gandirii suficient de mult pentru a exorciza demonul trecutului? Hic et nunc...
Si totusi, trecutul este o mostenire pretioasa, ce nu trebuie lasata la indemana manipularii oricarei zile de inceput de primavara. Viitorul pare nesemnificativ, iar prezentul este prea scurt. Probabil cel mai scurt din cele trei timpuri. Un mare handicap in ontologia romaneasca este nedescifrarea materrnitatii prezentului. Nici macar istoria religiilor, cu tot panteonul ei nu a reusit sa articuleze prezentul satisfacator.
Munca la noul proiect "Luceafarul" inainteaza anevoios. Crize de vagotonie si dureri de dinti. O multime de idei imi dau tarcoale, precum femei vaporoase si usuratice ce cauta imbratisari patimase. Repulsie definitiva manifestata fata de tot. Linistea e nicaieri de aflat. Starea asta s-ar putea prelungi dincolo de aparentele obisnuitului. Adolescent fiind, indrageam orice forma de patologie, de la gripa pana la durere de dinti, gasind-o fecunda si propice pentru a da curs unor psihoze sacre si cuminti. Cred ca boala pentru o minte neprihanita dar totodata diabolica (conceptual vorvind, aceste minti sunt cele mai diabolice)este smulgerea finala din mormantul carnii si circul abracadabrant al simtirilor si aruncarea intr-un zeu al opiului.
Stiu ca in curand, metamorfoza va fi deplina. Urmeaza marele Armageddon. Atunci vor navali din urma toate ceasurile consacrate fiintei sublime, poetul, si omul cu contractul social. Pariez pe moartea lui Constantin Ciprian, deplina si absoluta cu simple reflexii de zambet amar si cinic. Poetul va strapunge pieptul omului, asemenea cum D-zeul crestin a fost mormait in biblii si istorii de catre minti ciudate. Este o chestiune de zile, ore, sau mai mult. Nu as avea cum sa spun... Prezentul este un mare handicap cu nici o functie de predictie obiectiva. Cu spatele intors la lume, pornesc din nou in marele genune apocaliptic al psihozei. Ce sublim iures traverseaza aripile...

Vertigo

2009-05-16T05:41:00.001-07:00

de Velsius Clementi

“Prin ce iaduri mai trebuie să treacă omul până să înţeleagă că nu el se face pe sine?”
M.Heidegger, Bibliographie chronologique.

Castiel îşi luă o sticlă de vin, al cărui gust uşor sec îl cunoştea prea bine, cerând totodată o cupă de gheaţă, pe care le luă fără efort într-o singură mână, măsurând încăperea dintr-un colţ într-altul. Castiel se simţea extraordinar de bine. Toate îi mergeau nemaipomenit de previzibil, astfel devenise un om fără griji. Respectat de toată lumea, preocupat de cele lumeşti, reuşea să schiţeze din când în când chiar câte un zâmbet nelipsit de acea umbră de amar, în pofida condiţiei sale mulţumitoare. Există oameni a căror fizionomie complexă refuză să primească zâmbetul drept formă de empatie sau cordialitate. Cel mult acceptă nota condescendentă. Cu părul negru şi lung, barbă deasă şi îngrijită, ochii negri şi sclipitori, faţa alungită ce alunga mărimea caraghioasă a capului din descriere, tâmplele uşor vizibile şi nasul acvilin, era portretul înmărmurit de elin din vremuri sortite uitării. Trupul firav îi trăda o stare precară de sănătate, alungată însă de mersul impetuos şi mândru uneori, iar hainele sărăcăcioase nu făceau decât să stârnească o curiozitate greu de adormit oricui. Atâtea contradicţii se stingeau în înfăţişarea acestuia, încât uneori, îndeosebi dacă împărţeai compania cu el câteva ceasuri, erai hipnotizat de vehemenţa şi furia acestuia, melancolia şi tandreţea de care dădea dovadă. Era munca desăvârşită a unei minţi de copil ce decupase de-a lungul timpului diferite poze şi chipuri din reviste şi ziare, reconstituind din amintiri desene animate şi sfârşituri dramatice de film, bestiare medievale si romane de Eco, toate le puteai cuprinde într-un singur moment la acest om deosebit. Castiel era un paseist şi un mizantrop. Nu agrea oamenii sub nici o formă. Filozofia lui bine cunoscută celor din jurul său era să fie mereu insultat şi blestemat şi nicicând complimentat. Spunea că nu va reuşi niciodată să facă faţă unui compliment. Erau de factură vulgară cu condimente de ignoranţă.
Personajul nostru înaintă şovăielnic în încăperea clubului „Cap de bour”, măsurând atent chipurile ce abia se desprindeau din întuneric, încercând să distingă şi să compare cu imaginea sa lăuntrică ce anume căuta. Dintotdeauna precaut, după cum adeseori explica vreunui ipochimen, nu lăsa lumea să îl ia prin surprindere vreodată. Smulgea părţi mici din ceea ce vedea, le compara, le măsura, le identifica şi abia apoi înainta. Nu era genul scrupulos sau meticulos, nu făcea parte din acei indivizi molatici şi letargici ce abia îşi târăsc picioarele. Dimpotriva, excepţional de dinamic, se mişca firesc, dar parcă aşteptând confirmare de la iscoade ce îi erau înaintaşi. Spunea că dacă nu ar face aceste lucruri, lumea din jurul său ar fi un simplu caleidoscop de globuri de lumină şi reticule de umbră, iar el însuşi nu ar putea fi perceput în lumea asta. Întotdeauna stârnea râsete zgomotoase cu explicaţii serioase şi supranaturale pentru aceste mici sincope. Nu voia să „lase totul înăuntru” din raţiuni personale. Marturisea că îşi botezase apucătura asta ciudată „Decantarea Fiinţei”.
-... grozăvie mare ce şi-a propus Bis. Auzi tu la el. La fiecare carte şi fiecare manifest filosofic, el să îşi scrie anti-părerea sa. Cu alte cuvinte, dacă eu spun: ştiinţa e progres, va veni boul de Bis şi va rectifica, „ştiinţa e un regres”. Hai că-i bună. Dan îşi luă sticla de bere şi turnă pe gât lacom, stingându-şi setea. Dan era lăsat la vatră de curând, nerispindu-i-se în schimb disciplina şi pofta de ordine pe care o dobândise în timpul serviciului militar. Era de statura mijlocie, cu ochi vicleni şi iscoditori, părul pieptănat ordonat pe spate, o mustaţă caraghioasă ascunzându-i o parte din buza superioară. De fiecare dată când sorbea din bere, avea în faţă o grămadă de şerveţele pe care le folosea cu gesturi ostentative în a îşi şterge picăturile ce îi stăruiau pe mustaţă. Nu de mult îl părăsise soţia, invocând eterna dramă a băieţilor în uniformă. Devenise uşor misogin, mai mult chiar, uşor alcoolic.
La masă erau aşezate încă patru persoane în afară de Dan. Printre aceste persoane, un individ cu corpul diform si faţa blajină, cântărind triplu la vârsta sa, pe care lumea îl striga Ciolan. Prostănac şi obedient, consola orice persoană ce se îndupleca să îi ofere ţigări din pachetul său şi poate să îi cumpere o bere. Adopta orice punct de vedere şi accepta cele mai usturătoare insulte atâta timp cât lumea îl tolera. Mereu vesel şi resemnat cu condiţia sa, slugea toate persoanele milostive. Dan era uşor distrat în seara aceea, datorata persoanei ce se afla lângă el. După cum mărturisise, nu cunoscuse încă amorul. Lângă el, intră în descriere decolteul generos şi picioare albe şi cărnoase, apoi un chip de brunetă deloc frumoasă şi mereu tristă, ce aflată în neputinţă să ascundă acest lucru, devenea mereu cabotină. Nu avea păreri, nici măcar secundare, nu confirma şi nu participa la argumente. Îi plăcea să asculte mereu, gândindu-se că astfel îşi cumpără cumva o identitate ce va copleşi trecutul mizerabil. Dar toţi îi ştiau povestea şi nimeni nu îi plângea de milă. Îşi merita soarta. Prostituată de la 14 ani, trecuse prin toate scenariile posibile, oferind plăcere şi pentru mai puţin de un pachet de ţigări. La un moment dat, fiind absentă din peisaj timp de 8 luni, aflasem că era plecată la Bucureşti, unde un colonel în rezervă îi făcea curte. Dar nici acolo moravurile nu se pierduseră. Astfel că Diana, îl înşelase cu un taximetrist. Colonelul aflând, împuşcase pe nenorocit iar el se aruncase de la etajul 10. Ea revenise de curând în oraş mărturisind că a fost în vizită la părinţi în Spania. Dar veştile circulă slobod şi grăbit în oraşe mici.
Paralel cu Ciolan şi Diana erau aşezaţi două namile, în care unul fuma iar celălalt tuşea din când în când datorită fumului înecacios. Pe primul uriaş îl chema Emil, iar pe celălalt Alin. Emil studia Dreptul la Timişoara, un tip nevrotic şi neîngrijit, dar lucid precum un diavol. Studia atât de intens încât uneori în timp ce perora cu înflăcărare îi scăpa câte un fragment din vreo legislaţie. Dan îi explicase că datorită efortului mnemotehnic depus, de fiecare dată, sub orice împrejurimi, când rostea câte ceva ce se regăsea în vreun articol studiat de el, mintea lui devenea incontinentă, descărcând automat partea întreagă-unitară a câmpului. Practic dacă erau câteva cuvinte rostite de el într-o propoziţie oarecare, iar acele cuvinte erau corespondente cu sintaxa vreunui articol, te prăpădeai de râs să îl vezi cum se abţinea cu greu să nu continue. Pe de altă parte Alin era opusul lui Emil. Fără discernământ şi fără noimă, bâiguia verzi şi uscate într-una. Blond, ochi negri, frumuşel, îşi pierduse minţile când îşi pierduse părinţii într-o prăbuşire de avion. Deşi avea o vârstă de peste 30 de ani, era în custodia bunicilor. Nu era considerat a fi un pericol social, ci doar un scrântit lefter ce bântuia pământul, încăpăţându-se să îl umbrească. Doctorii nu reuşiseră să îl ajute sub nici o formă, deşi încecaseră de-a lungul timpului toate metodele, de la electroşocuri până la medicamente pentru epilepsie. Alin devenise un autist.
-Emile... Da-mi te rog o ţigară. Alin te roagă să îi dai o ţigară. Alin răcnise, tulburând liniştea celor din jur. Diana se uita urât la el. Nu înţelegea de ce e tolerat la masă.
-Măi băiatule dar ai volum nu glumă. Nu îţi dau că ştii prea bine că nu fumezi şi iar mă drăcui. Ce naiba omule! Nu te mai repară aştia dracului odată! Te-au împăiat cu licori şi droguri şi tot degeaba.
Alin se întinsese peste masă şi luase o ţigară deja. Şi-o aprinde de la bricheta lui Ciolan. Mestecă mulţumit, urmând apoi o cascadă de tuşeli şi înjurături printre dinţi.
-A dracului de babă! Închide fă naiba uşa la sobă că iese fumul. Auzi... Face o scurtă pauză încercând să se dumirească. Auzi mă Emile.... Am un ceas bun, adus anul ăsta de la turci. Ţi-l dau ieftin.
Emil se încruntă uşor şi toată lumea văzându-l încruntat se porneşte să râdă. Chiar atunci Castiel ajunge în dreptul mesei. Castiel se opreşte brusc, lăsând toată lumea să conştientizeze că era în dreptul lor. Primul care îl observă e Ciolan. Se ridică stângaci, întinzând o mână prea scurtă şi totodată jumate din corp pentru a compensa handicapul său. Castiel îl lasă pentru puţină vreme astfel suspendat, începând să aplaude.
- Ah,un public pe gustul meu. Cinicul, salvete Dane, caraghiosul, salvete Ciolane, curva, saru'mâna d-ră Diana, nevroticul, bună Emile, şi bineînţeles, mereu absentul şi mai presus de toate, nebunul, Aline, Aline...
Toţi îi returnează salutul cu care deja se obişnuiseră. Diana se îmbujorează, căutând să se prefacă supărată. Dar zâmbeşte ulterior sincer si călduros.
-Bine măi Castiele! Tu îi botezi pe toţi, dar tu păcătosule. Cum să te strigăm oare? Vulpe păcătoasă ce eşti. Nu mă pot supăra pe tine. Tu vei fi Păcătosul! Diana izbucneşte în râs, urmând-o doar Ciolan. Diana îi trânteşte un ghiont acestuia înfundându-l. Toată lumea se porneşte să râdă zgomotos.
-Nu pot să nu mă gândesc cum de la masa asta Emil e cel mai omenesc, prea omenesc. Felicitări amice!
Emil îl priveşte uşor ciudat. Apoi faţa i se luminează şi îl bate uşor pe umăr pe Castiel. Se ridică de la masă, se apropie de urechea lui şi îi şopteşte încărcat cu emoţie:
-La mulţi ani amice. E 24 decembrie. Fie să trăieşti mereu în timpuri inspirate.
Dan se încruntă şi plin de haz, ridicându-se în două membre, ridică berea deasupra capului:
-Ia, ia...Lăsaţi mesajele de păsări îndrăgostite şi hai să bem în cinstea omului! Să ne trăieşti Castiele! Al mai afurisit om care l-am cunoscut până acum, şi nu am nici un regret! Hai cu toţii!
Se ridică cu toţii, unii mai greoi decât ceilalţi, fiecare cu ce avea la mână. Urmează urale şi îmbrăţişări empatice. Castiel uşor distrat, îi aplică o castană lui Ciolan, spunandu-i blând:
-Bine măi Ciolane. Încă mai stai! Dă-i fuguţa şi ia cinci baterii de vin să sărbătorim cum trebuie.
Ciolan se supune nu înainte să înhaţe o ţigară din pachetul de Lucky Strike. Face un pas înainte, apoi se răzgândeşte şi se apropie precaut de masă, de unde ia o brichetă şi îşi aprinde ţigara. Cu toţii îl urmăresc apoi în mersul său apăsat, cu pulpele picioarelor frecându-se între ele, stârnind râsete neascunse. Apoi grupul se aşează cuminte la masă, aşteptând băutura. Pentru o fracţiune de secundă lumea este mută, ca mai apoi Dan să se scotocească în buzunarul paltonului.
-Dar nu puteam uita de pasiunea maestrului. Castiele, chestia asta ne-a costat o mică avere, dar o meriţi. Ştii tu, am un prieten bun anticar în Bucureşti, care îmi era dator de ceva vreme, încă de când consulul Turciei i-a lichidat stocul de manuscrise rare din secolul XIII. Mi-a dat ceva.. Ce să mai, un chilipir. Îl anunţasem încă din vară. Am pus cu toţii nişte bani, şi am reuşit iată să achiziţionăm o cărticică foarte dragă ţie.
Zicând asta, scoase la iveală o carte mare şi groasă, legată în piele neagră. I-o înmână lui Castiel. Pe copertă se putea citi „Sein und Zeit”, de M. Heidegger. Era ediţia princeps a anului 1927.
-A aparţinut unei baronese din Bucureşti. Cu foarte mare greutate am reuşit să înduplec pe anticar să mi-o vândă. Baroneasa a dat ortul acum zece ani, îngheţată de frig în propriul palat. Statul a pus laba pe toată averea acesteia. Se spune că înnebunise. În orice caz, s-ar bucura să afle că un mic tribut din agoniseala ei a ajuns pe mâini bune. Bine dracului că nu eşti un snob dintr-ăla înfumurat şi parţial homosexual că mă bântuia naiba baroneasa.
Din nou râsete isterice. Castiel ţine cartea în braţe admirând-o, sorbind-o din priviri. Îndrăzneşte să o deschidă iar pe prima pagină, chiar sub dedicaţia autorului pentru un neamţ, stă scris: „În fiecare zi trecem nepăsători prin ceasul morţii noastre...”. Castiel îşi ridică privirea spre ceilalţi îngândurat, şi chiar înainte să mulţumească, Ciolan trânteşte sticlele de vin şi cupele de gheaţă pe masă, îndeajuns de zgomotos încât Alin se repede la Diana ce era aşezată în capătul opus al mesei, prinzându-i mâna şi privindu-i sălbatic chipul îngrozit:
-Tată, ea e spionul. A ascuns tămâia în gura surdului. Alin începe să râdă. Emil îl apucă zdravăn de umăr şi îl trage înapoi aşezându-l din nou la masă. Diana după ce trase această sperietură începe să ocărească:
-Mă boule... Eşti nescărmănat, ha?! Îţi arde de glume proaste? Nebunule!
Ciolan se strecoară printre Emil şi Castiel şi se pune în stânga Dianei. Încearcă să o liniştească pe aceasta luându-i mâna în mâna lui moale şi cărnoasă. Îi şopteşte ceva neauzit de nimeni, ceva ce îi aduce din nou zâmbetul pe buze acesteia. Dan face cu ochiul viclean.
-Ştie ăsta mititelul ceva. Asta e spioana lui Bis. Ah, că era să uit. Dan se adresează lui Castiel. Ştii mă ce pune ăsta la cale? Auzi şi tu la el filozofie. Cică să ia el marii filozofi, să scrie o anticarte la fiecare filozofie şi să încoroneze nihilismul ca singurul adevăr posibil. Cică nu ar mai fi nimic pe lumea asta mai adevărat ca negaţia. Neagă tot, şi în demonstraţia sa, adunând fundamentele filozofiei moderne, vrea să le unească sub spectrul unei filozofii proprii, în care fiecare filozofie se anulează reciproc.
Castiel era încă absorbit de darul neaşteptat. Privea în gol. Apoi, de parcă retrospectiv analiză cu amănunt ce îl înconjura, iar ochii lui se aprinseră sălbatic:
L-am văzut din nou astăzi, de dimineaţă. Castiel nu se adresa nimănui, de parcă rostea un solilocviu cu glas tare. Nimeni nu îndrăzni să îl întrerupă. Îl văzuse pentru prima oară acum doi ani, în urma unui accident banal de maşină, dar care îl aruncase într-o comă de trei luni. După acea comă, vedea o figura familiară care era prezentă pe strada Victoria în fiecare dimineaţă la ora şase şi unsprezece minute fix. Nu îl văzuse de multe ori. De trei ori exact. De fiecare dată când încercase să îl dezvăluie prietenilor sau să intre în conversaţie cu acea figură, bătrânul se evapora. Numai el ştia. Doctorii îi prescriseseră antidepresive, considerând că acesta era un rezultat al vreunei experienţe post-traumatice.
De data asta, bătrânul mi-a arătat o poză cu o femeie frumoasă. Nu îmi amintesc exact cum arăta, la dracu', nu îmi amintesc nici ce culoare avea părul ei, dar ştiu că mi-a lăsat o impresie de femeie extraordinar de frumoasă. Nu îmi amintesc nici dacă era tânără sau vârstnică. Este exact senzaţia unei amintiri. Nu reţii detalii, exact ca într-un vis, rezidă doar impresia de frumos sau urât, grotesc sau divin. Poate şi una şi alta.
Toţi îl ascultaseră atent fără a îndrăzni să îl întrerupă. Alin în schimb luă o foaie şi un creion la repezeala de pe masă şi desenă un vasilisc. Apoi începu să ţopăie în jurul mesei şoptind foarte tare:
Într-o dimineaţă de toamnă timpurie, s-au arătat cei patru călăreţi. Şi mi-au dăruit un cap de animal. Iar eu ţi-l dăruiesc ţie, că doar nu degeaba... Alin se opri în mijlocul saltimbancului şi se aşeză la masă plângând. Vreau doar să se oprească. Te rog, Castiel, te implor, ascultă-mă atent.
Dan care privea îngăduitor până la acest moment, aşteptând parcă pe Emil să intervină, îl smuci pe Alin de haină şi mai mult îl târâ până la uşă, apoi urcă scările şi probabil îl pusă într-un taxi. Dar absentă prea mult pentru a îl pune doar la taxi. Castiel nu acordă prea mare atenţie evenimentului. Între timp, Diana îşi aprinse o ţigară urmărindu-l pe Castiel cum desface o sticlă de vin. Totul era liniştit, în absenţa cinicului, Castiel parcă nu putea concepe o realitate în acea lume. De abia cu reîntoarcerea lui Dan, dialogul îşi relua cursul firesc.
- Măi să fie, ce linişte pe aici. Alin a turbat, iar se apucă să bată caii verzi de pe pereţi. A trebuit să îi chem tutorii. Uneori îşi pierde cumpătul definitiv. Dan părea tulburat, în schimb Castiel era uşor absorbit în revelaţiile din dimineţile anterioare. Deodată bătu cu pumnul în masă, răsturnând o baterie de vin. Diana se repezi dar nu îşi calculă exact mişcările şi răsturnă sticla de vin spărgând-o. Castiel cosntinuă nestingherit:
- Bătrânul mi-a şoptit ceva în dimineaţa aia şi nu reuşesc să îmi amintesc. Doctorii mi-au recomandat pentru perioada următoare să nu fac eforturi mnemice deosebite. Ce dracului spunea Alin de un vasilisc?
Dan îşi aprinse o ţigară calm şi calculat. Apoi îl privi ţintă pe Castiel în ochi. O fracţiune de secundă privi ruşinat în altă parte. Apoi se reîntoarse uşor, scrumă şi îşi aşeză piciorul drept peste cel stâng.
- Ştii că ediţia asta cuprinde câteva note informative subsumate celei de-a treia părţi ale lucrării. Vorbeşte-mi puţin despre filozofia lui Heidegger. Am nevoie de o discuţie mai cu... discernământ.
- Heidegger priveşte local problema accidental. Deşi sub acuzaţii uneori plauzibile de divagare, reuşeşte totuşi să traseze câteva linii generale asupra viziunii proprii asupra fiinţei. Cu alte cuvinte, el încearcă să discearnă între fiinţă şi fiinţare ca şi conditio sine qua non temporalitatea. Părerea mea este că toate aceste lucruri aparţin spontaneităţii. Uneori se rătăceşte în silogisme ana-logice, dar viziunea sa finala, produsul său finit, teleologia întregii sale filozofii fiind rezumat la un concept abstract şi neaplicabil. Ştii foarte bine care îmi sunt părerile dragă cinic. Înaintea fiinţei şi fiinţării propriuzise, singura legătură ca şi terminal ultim între fiinţă şi timp rezidă în fiindă. Asta rezolvă şi enigma accidentului ontologic. Ideea este că toţi filozofii pornesc de la ideea de „naştere” prin viziuni finite ale „morţii” şi invers. Eu deopotrivă încerc să fiu un poet-filozof, considerând că nu trebuie un abuz verbal pentru a desface picioarele enigmei existenţiale şi apoi violată în silă pentru a afla un adevăr asupra propriei identităţi. Cioran, Schopenhauer şi Nietszche au epuizat această metodă deja. Eu cred în fiinda nu numai a mea personală ci şi a unui timp prim, adică toate întrebările trebuie rezumate nu încă de la originea lor, ci inclusiv de la elongaţia lor, încă din construcţia lor. Astfel de filozofi apostaţi sunt consideraţi poeţii care scriu ce văd, care în absenţa unei raţiuni pure şi constructive refuză evidentul sau argumentul logic, surprinzând lucrurile „în construcţie” ei însuşi fiind ceea ce au fost, „fiinde”. Este precum în fizică, îţi trebuie apă pentru a recunoaşte apa, foc pentru a recunoaşte foc, şi insomnia pentru a recunoaşte somnul. Poeţii văd mai „prejos” decât raţionaliştii. Uneori şi ochiul gol trebuie ajutat pentru a vedea şi raţiunea se dovedeşte a fi un suficient cu handicap, iar atunci în majoritatea oamenilor intervine religia, fie ea de orice factură. Oamenii cu o arhitectură deosebită nu îşi proprun investigaţii. Se nasc deja cu răspunsuri evidente, cu răspunsuri urâte şi infinit mulţumitoare. Poeţii se nasc oameni împliniţi. E datoria lor să se deconstruiască şi să clădească mai departe. În minunata lor ştiinţă..
- Se face târziu prietene. Tu stai departe, iar nici eu nici prietenii mei nu sunt cu maşina. Vei ajunge cu bine?
Castiel, uşor intrigat de brusca întrerupere dar şi stăpânit de neobişnuitul întrerup, văzând sticlele pe masă încă pline şi nedesfăcute, realiză că undeva, ceva nu era în regulă. Ceva înaintase prea departe de firesc.
Iertaţi-mă. Mă duc până la toaletă.
Dan se sinchisi să îi răspundă:
Hai bătrâne, doar este devreme. Ai îmbătrânit dintr-o data? Uite, sticlele sunt încă pline, ne aşteaptă o noapte lungă. Dan părea diabolic în seara asta. Cel puţin complementar diabolicului. Pentru o clipă, întorcându-se, Castiel părea singur cu Dan, ceilalţi risipindu-se. Brusc, se reîntoarse, îşi luă o ţigară şi ridicând capul, revăzu şi Caraghiosul, Curva, Nevroticul, Cinicul şi desenul Nebunului. Luă desenul celui din urmă şi ieşi din încăpere. Cinicul îl urmă.
A venit timpul prietene. Să fii cu băgare de seamă. Noaptea asta nici timpul şi nici fiinţa nu cunosc limite. În seara asta vei fi şi cinic şi caraghios, de toate, mai puţin demomondenă. Te îmbrăţişez pentru ultima oară.
Castiel încercă să îşi deschidă gura dar brusc, preţ de câteva clipe, înaintea ochilor văzu doar un ecran de puncte alb-negre, de parcă emisia realităţii ar fi încetat. Volumul zgomotelor din jur scăzu la surzenie totală, iar Castiel resimţea dureri groaznice, şi arsuri, şi biciuieli, muşcături şi sfâşieri. Un singur gând îl cuceri şi copleşi depăşind şi durerea fizică şi autonomia clipei de nebunie. Era un gând arbitrar, oarecare, o tetragramă: YHWH. Apoi îşi apăru un nume în minte: Urasima Taro, iar imediat în vecinătatea psihică a numelui, asociat cu tetragrama, într-o singură clipă îşi auzi tatăl, profesor universitar ce studia istoria religiilor, când îi citea basme şi mituri. Se întristă căci părea aşa departe acea voce. Cu greu reuşi să smulgă din reminiscenţe despre ce era vorba în acel mit. Un pescar şi încetinirea timpului, apoi pedepsirea acestuia prin neascultarea unui zeu marin. Din adâncurile absurdului văzu un cap de vasilisc, aidoma cu cel desenat de Nebun. Vasiliscul înaintă vertiginos spre Castiel şi îi împietri simţurile. Castiel leşină.
Este frig. Pustiu iar totul în jur este îngheţat. Este noapte. În nopţile de decembrie, soarele răsare neaşteptat şi fals. Nici o voce împrejur, doar reclamele luminoase de la buticurile de pe alocuri. Cerul este limpede reflectând frumuseţea magnifică şi cosmică a genunelui. Ţipenie. Undeva în apropiere se desprind uşor, uşor paşi repezi. Tulbură undele luminoase din jur, împrăştiind pe alocuri umbre şi culori. Acum ninge. Paşii se apropie. Ninge abundent. O bătrânică sprintenă se apropie de o bancă unde pesemne cineva este prăbuşit, pe jumătate mort. Castiel, învineţit de frig, este puternic scuturat de bătrânică ce nu se opreşte să îl cerceteze, purtându-se de parcă îl cunoştea de când lumea.
- Fiule. Timpul nu este de partea mea. Te rog, da-mi un bănuţ. Trebuie să ningă, aşa ai spus.
Castiel care până atunci nu schiţase nici un gest cum că ar fi în viaţă deschise ochii larg iar gura încleştată se căscă imitând de parcă o persoană aflată în proximitatea înecului, totodată inspirând şi încercând să urle. Ochii i se închiseră la loc. Şoc. Bătrâna se uită la el blândă şi scutură din mâini parcă alungând duhuri nevăzute ce se aplecau deasupra lui. În mâna dreaptă strălucea la lumina reclamelor un bănuţ de argint, cu efigie de vasilisc. Paparuda luă bănuţul şi se evaporă în ceaţa ce părea că părăseşte pereţii clădirilor, inundând trotuarul şi întunericul, îmbrăţişându-l pe Castiel. Printre umbrele amorfe purtate în sânul ceţii, un lup gri se întruchipă. Apoi altul, acesta din urmă mai fioros şi mai uriaş ca primul. Câinii se repeziră unul la altul, sfâşiindu-se. Apoi un bătrân care după straie părea solomonar îi transformă în cenuşă şi izbucni în flăcări mistuitoare. O descărcare orbitoare de lumină, ceaţă, frig şi somn. Toate aceste lucruri, Castiel le vedea în nesimţirea lui. Ar fi vrut să îşi ridice corpul, dar trupul îi era apăsat parcă de blocuri de marmură, suficiente încât a îl ţintui şi a nu-l strivi. Trecu mai bine de un ceas, iar Castiel începu încet-încet să îşi vină în simţire. Ochii îl usturau şi astfel făcu iniţial câteva exerciţii de folosire a pleoapelor. I se părea că vedea şerpi ce se încolăceau în jurul fiecărui lucru cu formă. Stăte nemişcat câteva clipe încercând să se dumirească ce se întâmpla, unde se afla. În cele din urmă abdică în faţa unei sete infernale ce îl chinuia şi se ridică în capul oaselor. Paltonul său vechi şi bătrânesc era acoperit de zăpadă iar un frig groznic îi intrase în oase. Revăzu locuri familiare, strada aceea ce la ore de vârf forfoteşte cu puhoiul de oameni grăbiţi, cerşătorii cântăreţi, pasaje în construcţie, tumultul brut din amiezele de nostalgie. Strada Victoria.
Ştii tinere, te aştept de multă vreme. Mă bucur să văd că ţi-ai aflat drumul până aici.
Castiel nu recunoscu vocea iar ochii nu îl slujeau prea bine. Se simţea mahmur. Între penumbre reuşi să smulgă un chip bătrân, maiestuos şi trist, cu plete cenuşii şi barbă de cleric, de asemeni bătrână. Recunoscu în bătrân vedenia sa ce îl bântuia de atâta vreme.
Cum am ajuns aici bătrâne? Acum un moment eram într-un bar, sărbătorindu-mi ziua cu nişte vechi prieteni, apoi o avalanşă de senzaţii ciudate. Ce dracului se întâmplă?
Bătrânul fără să îi acorde vreo atenţie la spusele sale, îi arătă o poză. Castiel primi bucata de hârtie şi constată că era o foaie simplă şi goală.
Priveşte-o atent tinere. Am nevoie să o priveşti atent. Dumnezeule ce frumos ninge! Este târziu sau devreme?
Castiel se uită îndelung la poză încercând să vadă ceva. Închise ochii, gemând de crivăţul tot mai tăios ce îi usca ochii. Chiar înainte de a îi deschide, mintea îi reconstruise imaginea acelei fete frumoase şi tinere şi deschizându-i, văzu acelaşi chip curat pe poză.
Îţi mulţumesc. Acum eu voi pleca. Trebuie să ajungi cu bine acasă. Sunt sigur că acolo, cei dragi îşi fac griji pentru tine. Încearcă să îţi aminteşti ce ai uitat tinere. Ce s-a întâmplat cu tine?
- Nu ştiu. Nu reuşesc să îmi amintesc. Ştiu doar că era târziu, deşi nu prea târziu, sticlele de vin nu erau încă desfăcute. Ciolan, caraghiosul a răsturnat una dintre ele. Sau poate nebunul de Alin?
Înainte de acea seară, ai văzut ceva. Trebuie să te gândeşti.
Castiel cuprins de emoţie privi chipul bătrânului. Lumina ochilor acestuia era absentă, chipul său trădând orbire.
Acum te voi ruga să mă ierţi. Este târziu, sau devreme. Nu ştiu. Va fi bine curând.
Castiel, buimăcit, privi bătrânul cum se ridică, înaintând himeric prin ceaţă şi beznă, prin fulgii de zăpadă şi şerpii din mintea sa. Încercă să îl cuprindă, voia să ştie cine este, cum se face că este aici, la ora asta, cum l-a aflat, de unde îi ştia numele. Realitatea parcă îi scăpa printre degete. Totul devenise iraţional, până şi timpul. Prea târziu, bătrânul era deja înghiţit de negură, scăpând privirii lui Castiel. Fulgii de zăpadă începură să se ridice de la pământ înaintând spre cer, cu o viteză halucinantă. Se ridică toată zăpada din jur, iar acolo unde totul era acoperit de zăpadă, acum nu mai era nimic decat un vid alb. Erau goluri în trotuar, în magazine, pe cladiri de beton, iar în curând totul din jur se evaporă în cer. Pentru o singură clipă Castiel se regăsi într-un neant pur şi abandonat. Din nou, înaintea-i ochilor se înfăţişă acelaşi vasilisc, şerpuind într-o baie de aramă şi aur, împrăştiind umbre şi colţuri în vidul alb. Castiel clipi iar când îşi deschise ochii se afla într-o cameră de hotel.
Un ecou îi bântui mintea, iniţial nedesluşind vorbele, dar din reverberaţii sau poate că şoptise maşinal ce auzise: „Vei putea iubi tu oare şi nebunul, şi cinicul, şi caraghiosul, şi nevroticul, dar mai presus de toate, vei putea îmbrăţişa tu oare şi Poet şi Om?”.
Era propria sa voce. Dar cui se adresa? Ochii nu îl mai dureau, mintea îi părea limpede. Era uşor transpirat. Dintr-o dată îşi aminti de un timp vag, un timp în care era fericit, văzu o casă veche, o bătrână, resimţi o aşteptare, apoi văzu din nou acel chip pe care bătrânul tot îl ţinea la piept. Îşi aminti de o noapte ciudată, un sentiment nou îl încerca. De parcă o parte din amintiri îi fuseseră luate cu sila iar acum îl copleşeau, fiind redate într-un amalgam brut şi sublim, cu timpuri întortocheate şi locuri amestecate, chipuri drăgăstoase şi altele dispreţuitoare. Castiel se ridică în capul oaselor şi mearsă de-a lungul peretelui, precaut, pipăind zidul rece până ce nimeri întrerupătorul. Lumina invada brusc întreaga cameră, revelând nimic obişnuit. Nimic din ceea ce îi aparţinea nu se afla acolo. Năvăli în baie pe măsură ce mintea îi era asaltată cu imagini şi mirosuri. Suci robinetul de apă rece şi îşi spălă faţa. În faţa oglinzii rămase înmărmurit. „Maria!”. Un masiv de amintiri îi lovi din nou mintea, de data asta precum oglinzi metalice şi reci ce îi sfârtecau în cioburile lor ascuţite toate gândurile. Îmbrăţişări, sărutări, mângâieri, imagini cu maşini şi gări, chipurile părinţilor săi, anii săi de studenţie, toate în acelaşi moment diacronic. Privindu-şi chipul în oglindă recunoscu un chip familiar. Era bătrânul din noaptea aceea, cu plete cenuşii şi figură maiestuoasă, gravă, precum cea a unui sfânt păzitor de secrete biblice. Se cutremură. Îşi pipăi faţa aspră şi bătrână, căutând parcă să afle că este totul produsul unei iluzii sau a vreunui sevraj. Poate luase medicamente puternice. Nu înţelegea ce se întâmplă. În uşa hotelului se auzi dintr-o dată o bătaie în uşă, spulberând contemplaţia propriului său chip. Se îndreptă greoi către uşă şi o deschisă. Acolo, în pragul uşii, privindu-l blând aştepta una dintre cele mai frumoase femei pe care le văzuse vreodată. Părea desprinsă din gravurile mitice ale eternului feminin, pe care puteai uşor să o confunzi cu un înger clădit numai din lumină şi perfecţiune.
-Bună ziua domnule Castiel. Cu siguranţă aveţi multe întrebări. Am să mă invit înăuntru cu îngăduinţa dvs. Fata pătrunsă în cameră, precum un abur nelumesc, eterică şi sibilică. Castiel îi văzu ţinuta neobişnuită, o rochie de mătase albă şi diafană, lăsând la vedere forme sublime şi împlinite. Frumuseţea era acum luciferică, nu mai emana nimic divin. Castiel începu să se teamă.
- Fiţi fără teamă. Nu sunt un fragment imaginar ci sunt o călăuză pe care o vedeţi cum vreţi. Nu vă pot lăsa să mă vedeţi în adevărata formă. De asta vă aflaţi aici în situaţia aceasta, datorită curiozităţii dvs. dintr-o noapte anume. Fata se opri şi se învârti în jurul camerei, făcând o piruetă graţioasă. Ce minte interesantă aveţi dle. Castiel o privi din nou. De data asta în faţa lui era chiar Diana, curva din noaptea zilei sale de naştere. Poate astfel putem vorbi mai deschis.
- Cine eşti? Castiel îşi simţi inima cum dă să îi spargă pieptul bătrân. Cine naiba eşti arătare? Răspunde sau aici îţi afli sfârşitul.
- Îţi recomand dragule să nu îţi pierzi cumpătul. Sunt aici să te ajut. Mai fumezi? Caută în buzunarul halatului. Acolo vei găsi un pachet de ţigări. Spunând asta, se apropie de Castiel şi îl sărută. Castiel încercă să se tragă înapoi, sforţându-se din toate încheieturile dar fără rezultat. Îşi simţi cum întreaga fiinţă e absorbită şi recompusă, de data asta senin şi liniştit.
-Îmi mulţumeşti tu mai încolo poate. Asta a fost pentru a îţi scutura din dureri şi temeri. Nu mă aflu aici pentru a îţi face rău, mai mult vreau să te ajut. Suratele mele nu sunt prea miloase de felul lor.
Castiel avea încă mâna în buzunarul halatului care acum observase că era unul specific spitalelor. Scoase pachetul de ţigări şi fata i-o aprinse.
- În momentul ăsta se împlinesc treizeci de ani de când retrăieşti aceleaşi amintiri, cu aceleaşi figuri şi aceleaşi locuri. Dar numai în seara asta ai reuşit să te smulgi din letargia în care ai fost aruncat, datorită prietenului tău nebun, Alin. Vezi tu, atunci vraja s-a destrămat, datorită nu omului din tine, ci datorită nebuniei cu care doar un poet poate fi înzestrat. Castiel dădu să îşi deschidă gura dar ea îl anticipă şi îl rugă stăruitor să nu o întrerupă. Sunt anumite lucruri care sunt scrise pentru a fi spuse. Trebuie să fii foarte atent ca eu să te pot ajuta. În momentul acesta eşti într-un spital, într-o comă absolută, un somn negru şi fără vise. De treizeci de ani dormi dragă Poet. Cu siguranţă nu îţi mai aminteşti ce s-a întâmplat în acel moment, în seara aceea, la exact ora unsprezece şi douăzeci şi trei minute. Pe 24 decembrie, de ziua ta erai foarte trist. Erai îndrăgostit şi înşelat. Ea te minţise iar acum te abandonase. Nu îţi mai păsa de nimic, şi ai vrut să îţi iei rămas bun de la lume. Ai băut până când aproape ai leşinat, iar atunci te-ai dus acasa, ai luat revolverul pe care ţi-l dăruise tatăl tău şi ai condus cu maşina preţ de două ceasuri spre miazănoapte. Era frig şi totul era îngheţat în jurul tău. Ai ajuns la marginea câmpului, unde o văzusei pe ea, ultima oară. Încrâncenat de durere, cu lacrimi îngheţate pe obraz ai înaintat până în sânul pădurii, un loc periculos la acel ceas. Ai îngenuncheat şi ai ţintit tâmpla, tremurând de frig şi pe jumătate oricum mort. Cu pupilele dilatate, murmurând numele ei, ai vrut să apeşi trăgaciul. Chiar în acea clipă, în acea blestemată clipă, când trebuia să apeşi trăgaciul, în bezna aceea cumplită, a trebuit să ne vezi pe noi.
Castiel era împietrit de ce auzea. Cu cât ea înainta în poveste, revedea şi simţea tot ce ea îi confesa. Lacrimile începură să îi brăzdeze obrazul bătrân, înfundându-se în barba sa cenuşie. Acum îşi amintea. Îşi amintea desişul acela obscur, zăpada virgină, sticla de whiskey din mâna stângă şi pistolul din mâna dreaptă, coama înfiorătoare şi boreală a pădurii. Totul părea de cleştar. Chiar în clipa când voia să apese pe trăgaci, le-a văzut pe ele, în ceruri, dansând, femei de o frumuseţe nelumească, pe o muzică pe care numai Orfeu o putea cânta în ceasurile acelea de cleştar.
- Când te-am văzut cum ne priveai şi ţi-am simţit durerea, am căutat să dispărem. Dar ne-ai urmărit cu privirea, căutând cu ochii tăi de muritor să ne afli. Suratele mele te-au orbit. Dar tu tot înaintai după zgomot, după muzică prins în cumplita vrajă. Iar atunci ele te-au adormit. Apoi te-au cărat pe braţe şi te-au pus în maşină. Încă fumai. Fata râde provocator. Au urnit maşina cu viteza luminii într-un stâlp dar nu te-au omorât. Nimeni nu a dat doi bani pe tragedia ta dragă Poet. Acum eu mă aflu aici pentru a îţi face o propunere.
Castiel o ascultase absent şi tulburat. În mintea sa se derula la nesfârşit aceeaşi peliculă groaznică.
-Dacă accepţi, şi ar fi bine să o faci, deoarece astfel de excepţii nu se fac vreodată. Suntem iele. Cei ce ne privesc sunt pociţi pe vecie. Chiar şi în iad sau în rai, încă cei ce au cutezat să ne privească poartă încă cicatrici, însemne ale sfidării lor. Îţi pot reda viaţa înapoi, cu o condiţie. Nu îţi vei mai aminti de Ea, cu alte cuvinte, nu o vei întâlni vreodată, iar în noaptea aceea fatidică, te vei amuza şi vei împlini un alt an, vei scrie cărţi şi vei fi un om cumsecade. Altminteri, întâlnirea noastră ia sfârşit.
Castiel se prăbuşise într-un scaun murdar, gânditor. Avea trupul atât de slăbit, muşchii atât de atrofiaţi, un gust atât de amar în gură. Dar în el sufletul primise din nou cu o voluptate şi aviditate absolută aceste amintiri. În el flăcări mistuitoare îl consumau, risipind orice dorinţă de viaţă pe care o putea avea.
-Nu am nevoie de mila unei năluci. Eşti o arătare pentru mine. Doresc să îmi primesc moartea. Acum.
Fata se apropie zâmbitoare de el.
- Atunci deschide-ţi ochii amărâtule. Ţi-ai cheltuit ultima şansă. Îmi pare rău pentru tine. Rămâi cu bine fiu al omului.
Castiel trase un ultim fum de ţigară iar greutatea corpului său refuză echilibrul şi căzu la pământ. Avu un vis, în care o fată frumoasă din timpuri familiare îi şoptea ceva. Simţi o dragoste exacerbată pentru acea fata. Nu îi vedea chipul, deoarece trecuse foarte mult timp, treizeci de ani, vedea înceţoşat, dar auzea o voce minunata:
-O clipă înainte nu aveai trup. O clipă după nici suflet. Sarman poet.
Poeţii primesc ceva mai mult decât o simplă scânteie divină. In linişte, nevăzuţi decât în oglinzi, ei nu aparţin nici iadului, şi nici raiului. Sunt lumini puternice, orbitoare, ce se nasc şi mor într-o teribilă negură. Sunt singurii ce trăiesc un timp anume, petrecându-şi scurta viaţă într-o crâncenă agonie, pierzând tot. Ei nu sunt isprăviţi, ei nu sunt deloc. Zâmbitori şi neliniştiţi, cinici şi reci, privesc moartea în faţă, sorbind nostalgic din cupa cu vin.Comedia vieţii lor pare lumii o dramă, o flacără mistuitoare care dacă te apropii de ea vei ramane orb, dacă o atingi, îţi chinuie sufletul, o comedie dureroasă şi cuibarită în sânul eternităţii, o comedie, divină. Fie-ţi tărâna uşoară, mereu.
În spitalul public numărul nouă, noaptea era îngrozitor de frig. Într-o cămăruţă pustie, trupul lui Castiel zace fără suflare, iar electrocardiograful scoate monoton acelaşi ţipăt continuu ce anunţă oprirea activităţii inimii. Doctorul Popescu, medicul de gardă este chemat de urgenţă în sala 102, pentru a constata decesul. Intrând, medicul, constată cu stupoare ceva ciudat. Aprinzând lumina, observă chipul cu ochii lipsiţi de viaţă ai lui Castiel şi lacrimi ce încă se prelingeau pe faţa acestuia. În mâna lui, Castiel ţinea mâna inertă, vlăguită a unei persoane ce venise aici în ultimii 30 de ani zi de zi, neobosită. O femeie moartă, răpitor de frumoasă, pe care timpul parcă uitase să o îmbătrânească era cuibărită pe pieptul decedatului. În depărtare, copiii bat la uşi, colindând veseli şi fără griji. Era ajunul Craciunului.

Septima Nova

2009-05-16T05:29:00.000-07:00

Septima Nova

Motto:
Where right and wrong should as they would, but they don't,
With awe i stand, as i have always stood, but yet unseen by foe,
And still i hunt to be so swift and blind,
Subscribing to sweet architecture of the mind.

“People usually consider walking on water or in thin air a miracle. But I think the real miracle is not to walk either on water or in thin air, but to walk on earth. Every day we are engaged in a miracle which we don't even recognize: a blue sky, white clouds, green leaves, the black, curious eyes of a child - our own two eyes. All is a miracle.” Thich Nhat Hanh.

Sebastian părăsi amvonul de unde îl chemase arhiereul pentru a îi vorbi despre virtute şi importanţa misiunii lor pe acest pământ. Îi vorbise despre valorile tradiţionale ale Bibliei şi despre cursul firesc al omiliilor în faţa enoriaşilor, oameni bătrâni şi săraci, şi cât de mult aprecia evlavia pe care Sebastian o consacra cu atâta abnegaţie şi dragoste de Dumnezeu în cuvintele sale. Arhiereul amintise şi de un jurământ al castităţii în faţa lui, fiind convins că Sebastian era un sihastru absolut, închis în lecturile sale din mansardă şi absorbit doar de latină şi ebraică. Părăsise trist compania acestuia, sărutându-i mâna aspră şi bătrână, primind în schimb binecuvântarea lui. Deşi nimeni nu îl văzuse vreodată în compania cuiva, a vreunui prieten sau a vreunei domnişoare, Sebastian primea de câte ori venea maică-sa, misive de la Ea. Sebastian avusese înainte o viaţă normală, până la moartea tatălui său, moarte ce îl aruncase în el însuşi cu o forţă de tăcere şi voinţă încât când s-a prăbuşit în el însuşi s-a creat o prăpastie fără margini şi amintiri, în care tot ce ştia despre lume se ruinase în acel gol absolut. Dar ea, continua să spere că într-o bună zi va reuşi să treacă peste supliciile sale şi să reîntoarcă în braţele ei. Nu putea să îşi ascundă bucuria când maică-sa îi înmâna câte o scrisoare inocentă, în care i se vorbea blajin despre dupa-amieze însorite şi cusute cu funigel de toamnă, câmpuri înflorite primăvăratic sau dulcile nopţi de vară, când totul era înflorit iar satul era zgomotos, despre nopţile amare de iarnă cu foc şi cenuşă, despre cunoştinţele comune care îşi legau pe vecie destine, şi multe alte lucruri frumoase şi la o primă vedere nesemnificative. Ea era poarta lui către întreaga lume, ochii şi urechile lui. Era vesel în sinea lui câteva zile apoi, înainte ca singurătatea şi studiul să îi risipească aceste bucurii. Pentru el, Biserica devenise cenotaful nefiinţei sale. Iar acum că arhiereul îi vorbise cu atâta mândrie despre ce părere au ceilalţi clerici legată de persoana sa, în adâncurile sale se mâhnise. Spera ca această perioadă să îl ajute să înţeleagă chinurile vieţii, ca mai apoi să se reîntoarcă la viaţă, să renască cu puteri noi, cu gânduri construite prin credinţă şi absolut. Voia să creadă cu orice putere în Dumnezeu, de aceea venise în casa Lui.
Trecuseră şapte ani de secluziune în mănăstire, El era de negăsit. Scotocise prin manuscrise vechi, studiind şi traducând zeci de cronici şi hermeneutici, talmuduri completate cu istorii şi sinaxare. Dumnezeu se lăsa greu înduplecat, dar răbdarea lui nu se năruia uşor. Realiza că nu ştia ce caută, acel ceva nu purta chip, nu se lăsa auzit, nimeni nu îl cunoştea, dar el avea nevoie de El. Uneori se prăbuşea în mansarda sa izolată de corpul bisericii, înfundându-şi barba de hirsut în palme şi plângând precum un prunc, conştientizând că despre El îi vorbiseră părinţii lui cu atâta drag, dar El îi îmbătrânise şi îi răpise de lângă el. Iar acum se lega cu lanţuri grele la mâini şi la picioare şi urma să se arunce pentru eternitate în zbuciumul singurătăţii. Castitatea era jurământul final prin care el urma să renunţe la tot ce este lumesc, la dragoste. Iar ea îl aştepta, ademenindu-l cu frumuseţea ce o înconjura, iar viaţa lui întârzia în chinuri cumplite şi acum şovăia în faţa plebiscitului sacerdotal.
În minte îi stăruia încă imaginea arhiereului şi poveţele astuia. Străbătu anfilada, şi ajunsă la o lucarnă de unde privi firmamentul înstelat. Era covins că undeva sub acelaşi cer, privea şi ea, poate la fel de tristă ca el. În spatele ferestruicii , traversând holul, era arhondaricul, întunecat şi rece, iar Sebastian trăi senzaţia cum că ar fi fost privit. Era o noapte de toamnă târzie, iar iarba emana acel abur pământesc, care apoi se furişa deasupra lacului în dreptul căreia era construită biserica. Sticlind în fum, luciul apei trăda uneori zbateri din adâncuri, creând talazuri ce apoi se îmbrăţişau cu noaptea şi se spărgeau tăcut în malul de aluviuni. Îmbătat de frumuseţea peisajului, Sebastian îşi luă ipingeaua şi păşi în afara mănăstirii, pentru a adulmeca aerul umed şi rece al toamnei, să contempleze din sânul sălbatic al nopţii acel spectacol minunat de umbre scăldate şi fumuri cenuşii. Apucă ivărul hodorogit, încercând să diminueze cumva zgomotul sec al lemnului şi deschizând uşa, se stinse ultima feştilă din arhondaric. Observă acest lucru prea bine şi nu sesiză nici o adiere suficient de puternică să pricinuiască acel lucru. Nu îi acordă atenţie şi păşi afară cutezător şi afundat în meditaţie. Deşi el pornise afară pentru a admira lumini siderale şi nocturne, nu îşi mai ridică privirea spre cer, înaintând apăsat şi grav prin iarba mlăştinoasă, astfel încât chiar înainte să îşi dea seama unde se afla, intrase în cimitir. Abia atunci se desprinse din reveria ce îi cuprinsese gândurile. Cruci mari de marmură se ridicau din pământ ascunzând în piatra lor rece timpuri şi fiinţe. Îşi făcu cruce şi pătrunsă mai adânc în sălaşul de veci. Abia atunci observă o umbră ce se desprinse uşor din pământ şi aluneca uşor spre el. Apropiindu-se, fumul şi întunericul făcu loc penumbrelor şi apoi chipului. Era ţârcovnicul ce îşi făcea rondul de noapte.
- Post Equitem sedet atra cura. Bună seara prietene. Ce gânduri te aduc pe aici? Ţârcovnicul era un om în vârstă şi lotru cu o voce groasă şi pătrunzătoare, iar în acel clar-obscur nu puteai să nu îţi dumireşti o teamă de prezenţa lui.
- Credo in Deum. Iar el mă cheamă şi-mi îndrumă paşii.
- Este târziu ca Dumnezeu să te fi chemat într-un loc atât de pustiu şi încarcerat în amărăciune. Ştiu ce te frământă, am auzit discuţia între tine tine şi arhiereu. Uiţi că eu îţi aduc misivele din partea mamei tale şi uiţi totodată că ocazional doamna mai împarte două-trei vorbe cu mine. Ţi-e gândul la ea, şi cu siguranţă nu mă înşel. Ce timpuri de restrişte Doamne...
Sebastian îl cunoscuse pe slujitor încă din prima zi a ascezei sale. Purtase uneori discuţii ceasuri întregi, despre evlavie şi osană, filioque, maniheism, şi nu de multe ori, ţârcovnicul ajungea la cazul său, iscondindu-l asupra tragediei sale. Aflase că ţârcovnicul lucra la un roman, „Prăvălia de suflete”, şi de fiecare dată când cineva amintea despre aceasta mare operă a sa, acesta izbucnea în râs şi concludea cu „..un fleac”. Înfăţişarea lui era una ambigua, unii descriindu-l precum o amfibie, având bărbia trasă înapoi faţă de planul feţei şi câţiva dinţi stricaţi. Suferea de retrognatism. Iar smocurile ce îi acopereau chelia, lungi şi rare, asociat cu ochii pătrunzători şi mari, stârnea o adâncă repulsie oricui. Dumnezeu când crease lumea, folosise un lut procurat din Muntele Sion, care înainte să îi dea viaţă îl numea Golem. Astfel, bucata aceea de carne şi păr îşi procurase porecla. Şi în ţinutul sfânt al meditaţiei, un zâmbet era binevenit. Iar Golem ştia acest lucru şi nu se supăra pe cei din jurul său când scotea vreo lapalisadă sau se strâmba, iar aceştia izbucneau în râsete. Golem în schimb părea distrat în noaptea aceasta, iar Sebastian observă că purta engolpionul arhiereului. Un gând îi măcina mintea tulburată, gândindu-se că de fapt Golem era arhiereul, nefiind văzuţi cel puţin de el laolaltă de şapte ani. Sebastian zâmbi:
- Văd că te-ai împodobit în noaptea asta prietene. Apropiindu-se în schimb, observă că nu era engolpionul arhiereului, ci un medalion oarecare, ce sub umbrele din cimitir, părea să fie chiar acela.
- Ce vrei să spui? Golem zâmbi viclean sporindu-şi sluţenia. Dar auzi, eu te aşteptam, voiam să îţi arăt ceva interesant. Urmează-mă te rog.
Golem se întoarse cu spatele la el, şi abia atunci Sebastian observă sudoarea cum i se prelingea pe tigva desţelenită de păr.
- Dar unde ai muncit la ora asta de ai transpirat aşa?
- În timpul nopţii mai sap o groapă de veci pentru vreun suflet. Mai câştig câte un bănuţ şi astfel să îmi întreţin familia.
- Adică eşti cioclu? În timpul zilei freci lucrurile sfinte din sacristie iar noaptea faci pe cioclul?
Golem îl privi mustrător plescăind nemulţumit.
- Nu este o groapă oarecare. A fost comandată de cineva cu mare trecere în mica noastră biserică. Aş vrea să o vezi, deoarece nu în fiecare zi îţi este dat să vezi aşa groapă.
- Ce poate fi aşa deosebit la o groapă amărâtă moşule? Văd că vorbeşti în ghicitori. Este târziu şi nu am timp de fleacuri. Trebuie să mă reîntorc în chilia mea să îmi pregătesc rugăciunile de seară.
Golem înaintă precaut printre cruci, împiedicându-se cu picioarele sale scurte de prispa catacombelor. Sebastian dădu să se întoarcă pe călcâie şi să se îndrepte spre biserică. În schimb, de cum întoarse privirea, în faţa lui era chiar arhiereul, cu ochi aprinşi ca tăciunii şi înfiorător la chip, miorlăind mai mult cuvinte:
- Ţi-am spus că mă vei urma. Acum lucrurile stau altfel, acum ai păşit afară din chilie. Acolo îţi era îngăduit să îţi petreci viaţa, dar acum a trebuit să pofteşti afară din acel timp, din acel loc. Bine ai venit Sebastian, şi cu bine te las. Aici îţi este groapa sufletului.
Sebastian simţi un fior rece precum un curent ce îi îngheţă şi răsuflarea şi privirea. În faţa lui se căscă o groapă în care mişunau ameninţător făpturi voalate, arse de soare. În jurul lui nu mai erau cruci sau morminte, acum se înălţase o sihla cu copaci ciudaţi, fără frunze, scoarţă vânătă de scrum şi împrejmuiţi cu inele de foc. Privi spre arhiereu care îi şopti:
- I nunc anima anceps. Et sit tibi Deus misericors, Sebastian.
Sebastian simţi cum întreg cerul se înconvoaie pe umerii lui, apăsându-l cu o greutate greu de închipuit. În faţa lui se înălţă o piatră funerară necioplită de vreun epitaf, dar atunci reauzi vocea nălucii şi piatra, precum un palimpsest trădă exact spusele şoptite. Privind arhiereul, acesta se dispersă în umbre ce se văicăreau şi îngânau acele cuvinte. Îşi ridică privirea şi văzu cum cerul se arăta în toată splendoarea sa infinită şi tăcută, văzu zi şi noapte ce se îngânau fără apus şi fără răsărit, stele şi comete la mii de ani lumină ce se stingeau în vidul absolut al cosmosului. În loc de groază şi spaimă, Sebastian închise ochii senin înfundându-se uşor în mocirlă.
Soarele se înălţase devreme iar clopotul bătu ora opt dimineaţa. În jurul bisericii nu era ţipenie, până şi frunzele copacilor nu schiţau mişcare. Nici o adiere în văzduh nu tulbura liniştea iar păsările erau cuibărite în copaci moţăind. Deodată se auzi o uşă hodorogită deschizându-se şi o voce de femeie ce se tânguia, aproape să plângă. Apoi se auzi vocea preotului Ioniţă ce puteai să o recunoşti de pretutindeni datorită acurateţii şi limpezimii acesteia. Chiar şi când vorbea repede, deşi acest lucru este mai rar când îţi închipui oamenii bisericii, reuşea în mod prodigios să articuleze ferm şi plăcut cuvintele. Iar apoi ordinea acestora era uneori nefirească, vorbind parcă numai poetic, recitând. Acesta invită vocea tânguitoare în arhondaric, iar apoi acesta străbătu anfilada până la chilia lui Sebastian. Preotul nu-l văzuse până la acea oră, dar ştia că uneori Sebastian adormea târziu şi dormea adânc, încât nici clopotele din Saint Germain nu l-ar fi tulburat. Ioniţă îşi şi închipui pe acesta prăbuşit pe divanul sărăcăcios, acoperit cu mindirul ce mirosea a tămâie şi untdelemn, lumânarea ce îi pătase iarăşi coperta lui Lucretius, cum de altfel se întâmplase în fiecare noapte de studiu profund. Nu se amuză în schimb când îşi închipui chipul acestuia statornicit de ruşine când avea să îl trezească. Maică-sa, vocea din pronaos, părea să îi aducă veşti proaste. Deschise uşa chiliei iar acolo, îl văzu pe Sebastian, dar nu cum şi-l închipuia, ci acesta dormea pe scaunul din faţa laviţei încărcate cu cărţi vechi. Îl scutură blând şi îi şopti condescendent:
- Frate Sebastian. Este târziu, iar soarele mijeşte de ceasuri bune cer. Nici rouă nu mai găseşti la ora asta. Ioniţă voia să îi alunge ruşinea pe care ştia că Sebastian o resimte când e surprins dormind târziu.
Sebastian deschise ochii şi îşi recunoscu prietenul. Uimit, sări ca ars de pe scaun uitându-se împrejurul său consternat.
- Mama ta este aici frate. Să nu te necăjeşti că-ţi sunt sol de veste proastă, dar mama ta e tare mâhnită. Aproape că e leşinată. Cred că vrea să te vadă.
- Părinte, am avut un vis atât de ciudat..mama? Sebastian se bucură în sinea lui preţ de o clipă, dar îşi aminti de visul din seara ce trecuse, iar apoi reuşi să înţeleagă şi ce îi transmisese părintele despre starea mamei sale.
Rămase tăcut preţ de o secundă apoi îi făcu semn lui Ioniţă să meargă înainte. El îl urmă, grav şi cufundat în gânduri, în minte stăruindu-i încă aventura sa onirică. Apoi, încet, curiozitatea şi conştiinţa începură să îi dea târcoale. Nu înţelegea ce veşti aducea maică-sa. În timp ce păşea, vitraliile începură să alterneze luminile, de parcă un stol de păsări se zbăteau în lumina soarelui. Frescele de pe pereţi deveniră evanescente iar pământul se cutremura sub picioarele sale. Se aruncă într-un perete copleşit de dureri cumplite ale capului. Sinapsele se înteţiră. Închisă ochii şi încercă să îşi adune puterile. Îi reveniră în minte ochii aprinşi ai nălucii, vorbele acestuia, iar când îi deschise, se afla într-un coridor, puternic iluminat cu tuburi stroboscopice. Pe acest coridor forfoteau un noian de bărbaţi şi femei laolaltă, discutând aprins şi învârtindu-se în jurul său, ce purtau halate albe. Pereţii erau albi complet, iar un miros de medicamente plutea în aer. Brusc, în pereţi apărură vitraliile, ferestre caleidoscopice cu aceeaşi zbatere teribilă de aripi. În faţa sa, un tablou cu Hipocrate ce se converti în dioramă, prinse viaţă şi îi spuse să îl urmeze. Durerile încetară, iar Sebastian, stoic şi calm, reuşi să se smulgă din locul în care se ghemuise, pornind pe urmele lui Hipocrate. Acesta îl conduse într-un salon, unde era o femeie în vârstă şi tristă. Vocea tânguitoare. Totul în jurul său începu să se mişte ortodromic, împreunându-se înainte şi în urma lui Sebastian şi a mamei sale. Un spectacol de reticule ce absorbea absolut tot din jurul lor, iar vocea tânguitoare grăia. Lacrimi treierau vocea tânguitoare, în timp ce rostea cuvinte care iniţial păreau mute. Buzele i se mişcau, dar nu se auzea nimic. Deşi senzaţia aceasta dură doar o clipită, Sebastian îşi aciui auzul, iar dintr-o dată auzi o melodie cunoscută lui din copilărie, ce venea din alte timpuri. Pe voce o podidise plânsul, dar cântecul începu să se audă din ce în ce mai clar. Era un cântec de leagăn, pe care vocea tânguitoare îl cânta lui, copil fiind:
„Peste dealuri, pe un nor,
Plutind ca un gând,
Puiul mamii puişor,
Cu aripi de vis legănând,
Din înalt de cer, stele veghind,
Parcă ar spune noapte bună copil...”
Pe femeie o înghiţi brusc lumina, risipind-o în reticulele ce se antrenau la o viteză halucinantă în jurul său. Cântecul încă se auzea în depărtări, iar el parcă se mişca fantomatic cu viteza luminii înecat cu ochii în lumină. Apoi se auzi o voce fermă: 1 mg adrenalină, urgent! 3mg atropină! La o parte! Defibrilaţie! 1000 V! Apoi o lumină puternică ce simţi că îi contractă puternic pupilele, rănindu-i ochii. „E stabil!. Administraţi-i 100 de grame de Celebrex pentru durere!”. Sebastian se simţi obosit, iar durerea fizică ce o resimţea se îndepărta uşor, apoi mai departe, încât în curând nu mai simţi nimic. Auzea voci în jurul său dar nu reuşea să distingă ce se întâmplă, şi mai curios, în clipa următoare uită cu totul şi căzu într-un somn adânc şi fără vise.
„... în partea sud-estică se remarcă o formaţiune de nori ce va da naştere la ninsori abundente”. Un telefon aşezat pe o noptieră sărăcăcioasă începe să sune zgomotos, acoperind volumul televizorului. Draperiile sunt trase, dar lumina reuşeşte să străbată prin ele, dezvăluind pe de o parte că era amiază şi pe de altă parte, petele mizerabile permanente ce făceau lumina să pară murdară şi mefitică. Lângă telefon, e aşezată o sticlă de scotch şi un pachet de ţigări, înjumătăţite. Scrumiera cu cenuşă era răsturnată pe podea, care amestecată cu lumina murdară şi mirosul de alcool stătut, alături de pereţi cuprinşi de igrasie trăda o mizerie cumplită. Telefonul continuă să sune, iar o mână slăbită ieşi dintre aşternuturi îngălbenite, urmată de un chip anemic şi bolnăvicios. Trupul său slăbit părea cel a unui leucemic ce îndurase ani întregi de chimoterapie. Cu ochii lipsiţi de viaţă, nebărbierit de câteva zile, cu greu îl puteai recunoaşte pe Sebastian, călugărul plin de viaţă şi de aspiraţii.
Luă telefonul, îl smulse cu tot cu priză din perete şi deschise geamul, apoi arcuindu-şi corpul, îl zvârli cât îl ţinură puterile. Ştia prea bine cine îl caută. De câteva luni bune, aceeaşi persoană cretină îi tulbura somnul şi liniştea, fără să vorbească vreodată.
Sebastian se trezise într-o zi în acea cameră, fără gânduri şi fără bagaje. Exact ca în această zi, telefonul îi sunase la aceeaşi ora, şi apoi în zilele următoare, nepregetat, fără să audă vreodată vreo voce la capătul celălalt. Sebastian se schimbase mult de când părăsise biserica. Nu ştia de ce o părăsise, pur şi simplu nu îi păsa şi nu a acordat prea mare atenţie vreodată cursului de întâmplări. Mintea lui funcţiona parcă fără memorie afectivă, precum cea a unui schizofrenic. Nu o căutase nici pe maică-sa sau pe ea, cea cu misivele, nu căutase să îşi reînvie credinţa sau să îşi reia viaţa. Mai mult, se orientase către băutură şi tutun, simţind o plăcere diabolică în arta auto-distrugerii. Senzaţia lui era precum cea pe care o experimentezi în vis, când eşti asasin sau victimă fără motiv, fără trecut sau curiozităţi, conştiinţă sau discernământ. Pentru el, viaţa lui era asemeni unui vis, fără voinţă în a afla vreun adevăr, jucând precum o păpuşă de mim, la instrucţiuni mute şi în afara sufletului. Chiar şi oamenii cu care interacţiona mecanic, cărora nu le reţinea numele sau chipul, dispreţul sau efuziunea. Devenise o fantomă, necruţată în schimb de nopţi de teroare şi crize de isterie în care o furie exacerbată îi smulgea sufletul din piept şi îl lovea de un perete aspru, frecându-l de igrasie şi de podeaua prăfuită, urlând şi trosnind, fără ca simţămintele sale să aibă vreo noimă vreodată. Durerile şi indiferenţa veneau parcă din draperiile murdare, sau poate din cauza blestematei de prognoze meteo ce minţea mereu că va ninge. Stările sale sufleteşti pluteau în aer, precum meduze, şi din în când se năpusteau asupra lui, cu mii de tentacule şi pori, prin care îi absorbeau fiinţa. Apoi urma somnul, care arareori îl surprindea chiar în cumplitele agonii. Somnul este cloroform. O dată evitase traseul obişnuit de la apartamentul din str. 22 Decembrie şi barul de noapte. Abătut şi abandonat, o luase printre blocuri, dar mintea îi juca feste dintre cele mai stranii. Cu cât înainta mai mult, părea că locurile de care tocmai trecuse, se apropiau din nou. Oraşele au o structură şi o arhitectură afurisită, profană, sunt labirinturi în care dacă te pierzi, primejdia te aşteaptă la următorul colţ de stradă. Şi astfel păţise, când oameni cu glugi, oamenii ghetoului îl încolţiseră şi îi aplicaseră o bătaie soră cu moartea. Zdravăn îl mai ţesălaseră. Probabil îl confundaseră cu altcineva, altminteri nu îşi explica agresivitatea acestora. Demenţi, urlau să respecte regulile şi spaţiul, altfel vor veni după el. Petrecuse întreaga noapte în propria baltă de sânge, ca atunci când reuşise să îşi vină în puteri, şi căuta din priviri un spital,iar apartamentul său îi răsărise în faţă, pe care l-a şi ales spitalului. Stoic, renunţase la a îşi explica vreun fenomen din jurul său, sau poate că voinţa îi fusese încarcerată undeva nebanuit de nimeni. Simpatiza abuliţia, nu agrea durerile de dinţi.
Dar astăzi avea să fie o zi deosebită. Se reîntoarse în cameră, îşi scotoci prin buzunarele paltonului bricheta iar apoi se repezi şi îşi aprinse o ţigară. Ce păţanie avusese cu acea brichetă. Într-o dimineaţă, trezindu-se, nu a reuşit să o mai găsească, iar toate buticurile de afară erau închise,iar pe stradă nu umbla nimeni. A trebuit să se reîntoarcă la apartament, fără a mai fuma toată ziua, deşi mai târziu, auzea claxoane şi voci sub fereastră. Dar renunţase, iar renunţarea la el era una ocultă. Cu alte cuvinte, dacă renunţa la ceva, nu se putea reîntoarce. Poate îi era lene, dar a doua zi, bricheta îl aştepta cuminte pe noptieră. S-a amuzat cumplit revăzând-o, s-a bucurat chiar, de parcă revăzuse un vechi prieten. Şi-a închipuit că băuse atât de mult, încât pesemne înnebunit de lipsa ţigărilor a început să răscolească prin casă până ce i-a dat de urmă.
Luă sticla de whiskey şi îşi turnă pe gât, apoi luă ţigara, trase un fum, repetând figura până când ţigara fu stinsă iar sticla făcută ţăndări în peretele cu igrasie. Apoi se bărbieri, îşi netezi părul, se îmbrăcă şi cât ai clipi, era în faţa Comandamentului de Recrutare a Soldaţilor Voluntari pentru Misiuni Speciale. Hotărâse să lupte pentru o cauză să trăiască, iar războiul îi semăna cu chemarea vieţii. Ce altceva poate fi mai important decât viaţa, şi e ea mai preţioasă decât în faţa morţii? Avea nevoie de un şoc care să îi umple fiinţa şi să îi alunge singurătăţile, iar războiul era de actualitate, era prezent şi masiv. Acolo putea fi important, putea fi prezent.
A fost desemnat Batalionului 300 Infanterie „Sfântul Andrei” şi astfel au început antrenamentele. Transferat urgent într-o bază din Galaţi, Sebastian a învăţat să mânuiască arma, să tragă precis şi necruţător, apoi a fost supus unei serii obositoare de exerciţii fizice brutale, printre care şi lupta corp la corp. Slăbise mult, dar dădea dovadă de o forţă supraumană. Când se lupta, era un spectacol anatomic de muşchi şi tendoane. Chemarea războiului unise sufletele soldaţilor precum cele ale fraţilor, sudându-le cu suferinţă şi melancolie. Sebastian în schimb se refugiase în lumea lui, departe uneori chiar şi de cele belicoase. Acuza uneori dureri insuportabile de cap şi coşmaruri cu coridoare albe şi oamenii în halate, care din ce în ce mai des, erau pătaţi de sânge. Era înfricoşat peste măsură. Îl apucase chiar dorul de maică-sa, şi chiar în ziua când se hotărâse să ceară permisiune pentru a-şi vedea mama, primeşte ordin de pregătire. Urmau să plece în Afghanistan, iar teama îi transfigurase pe toţi. Ultimele zile, încă de la înrolare, se concentraseră în momente mecanice, astfel încât Sebastian trăia sporadic, cu sclipiri de luciditate, în rest fiind doar un spectator la ceea ce se întâmpla în jurul său. Vestea plecării îl surprinsese precum un şoc, acum urma să trăiască războiul. Asta urmărise încă de la bun început, să îşi simtă viaţa, să se teamă, să lupte pentru o cauză. „Pulsul cerber, anhelans, crepitans, ireegularis...”. Numai acest gând îi măcina uşor prin minte, aşezând un pospai de teamă, greaţă şi sublim. Se aşeză la birou, scoasă o foaie de hârtie şi un pix. Îşi aprinse o ţigară şi începu să scrie:
„ Dragă mamă,

Îmi pare rău dacă te-am nesocotit până în această zi. Nu am vrut să fiu un fiu netrebnic, dar viaţa mea a luat o întorsătură amăgitoare, în care simţeam că pe fiece zi mă înstrăinam, astfel încât, nu eram nici fiul tău, şi nici om cu frica lui D-zeu. Fiul tău îşi răscumpără acum greşelile, luptând p...”.

Se opri şi realiză că nu avea ce să îi mai comunice ei. Scârbit, trasă din ţigară şi mototoli hârtia, aruncând-o într-un coş murdar. Acolo însă văzu un ziar care îi păru familiar. Luă ziarul din coş şi citi antetul de pe prima pagină: „Autostrada A1, Qalat – Kabul, din Afganistan, devine un loc extrem de periculos pentru militarii din Batalionul 300 Infanterie "Sfantul Andrei", din Galati. Un militar din cadrul acestei unitati a fost ucis, iar alti trei au fost raniti usor, ieri dimineata, in jurul orei 5.00 (ora Romaniei), in Afganistan.
Cei patru militari se aflau intr-o misiune de patrulare pe autostrada, la aproximativ 50 km de Qalat, intr-un grup de lupta format din patru transportoare amfibii blindate (TAB). Patrula a fost atacata de forte insurgente cu armament usor si aruncatoare de grenade, fiind lovite doua transportoare.” În timp ce citea, zidurile se cutremurau. În depărtări, se auzeau din ce în ce mai aproape obuze grele ce sfârtecau cerul şi apoi cădeau greu în ţărână. În minte, se porni din nou un tahistoscop de parcă construit precum o maşină de tocat carne, în care sinapsele sale erau înghesuite dând naştere la paramnezii şi cenestezii infernale. Pereţii camerei se îndepărtară, pe obiectele din jur căzu o lumină puternică de parcă cineva ar fi pornit un far chiar în mijlocul camerei. În jurul său, un noian de umbre şi un tumultul deja cunoscut lui, acea zbatere puternică de aripi. Aruncându-şi ochii pe data ziarului, constată cu groază că articolul apărea abia peste 19 zile. Sebastian se aruncă la pământ răcnind şi lovind cu pumnii în podea:
Pater noster, qui es in caelis,
sanctificetur nomen tuum.
Adveniat regnum tuum.
Fiat voluntas tua,
Sicut in caelo et in terra.
Et dimitte nobis debita nostra
Sicut et nos
Dimittimus debitoribus nostris
Et ne nos inducas in tentationem:
sed libera nos a malo. Amen.
Lovi a treia oară cu pumnul în podea iar luminile se stinseră. Totul în jurul său era acum transparent şi întunecat. Nici o formă nu îi cuprinsă privirea. Tăcut şi îngozit, încercă să pipăie ceva în jurul său, orbecăind. Tăcere absolută.
- Mişcă soldat! Ne apropiem de linia inamică.
Sebastian simţi o mână puternică ce îl smulsă şi mai mult îl târâ după ea. Simţea cum îl dor genunchii datorită terenului accidentat. În spatele lui se auzi o bubuitură puternică, apoi o lumină, o rachetă balistică anti-aeriană îşi luă zborul. Un ţiuit ascuţit încă îi suna în urechi. Avu loc o explozie în cer, iar Sebastian ridicându-şi privirea simţi cum ochii îi sunt pătaţi de cenuşă. Ţiuitul începu să slăbească, iar acum se auzeau mitraliere automate ce scuipau foc, treierând câmpul.
- Colonele, raportează flancul nord-vestic. Victime? Aceeaşi voce iar Sebastian îşi ridică privirea. În stânga lui era acum un voinic înarmat până în dinţi ce se oprea din când în când şi zvârlea câte o grenadă în desişuri. Avem nevoie de împuterniciri! Acum! Trimite grenadierul! Apostol e lângă mine, îmi dă impresia că este rănit. O voce întreruptă se auzi apoi dintr-o staţie de emisie recepţie ce confirmă primirea ordinului. Sebastian privi îndelung faţa comandantului şi în minte îi răsări o discuţie: „Eu sunt omul care se gândeşte întotdeauna cum că dacă aş fi trimis înapoi în trecut, să zicem, o sută de ani, ce folos aş aduce eu omenirii. Cu alte cuvinte, aş putea să reţin o cantitate de informaţii preţioase, astfel încât să ajut? Şi cultura şi războiul împărtăşesc acest principiu. Informaţia este foarte preţioasă. Te lepezi de dragoste, de tristeţe, iar când ai păşit aici, pe câmpul de luptă, îţi reziliezi mintea. Fără amintiri şi fără regrete. Eşti soldat acum!”.
Sebastian se ridică fără greutate şi alergă în faţa fraţilor săi de arme. În faţa lui se trezi cu un afgan ce făcea parte din rezistenţă şi îi trase un glonte în cap fără să se gândească. Înaintă, îşi pipăi centura, scoase un cui şi aruncă o grenadă într-o clădire. Grenada nu explodă, incendiile din jurul său nu mai ardeau, iar mitralierele şi luminile încetară. Nu auzea decât paşii săi înaintând. Surprins, îşi întoarse capul şi văzu cum toţi erau ţintuiţi locului, mimând fiecare o stare, fie ea nebunie, ură, durere, voinţă. Sebastian realiză atunci că îşi pierduse minţile. Mearsă către comandant ce împietrise cu privirea spre el, gata să dea un ordin de retragere. Un vânt tăios începu să sufle, iar dincolo de prima linie şi de obuzele suspendate, o siluetă albă se apleca uneori şi culegea ceva de la pământ. Silueta se apropia, iar vântul sufla tot mai turbat. Sebastian începu să alerge către ea. Fulgi murdari de zăpadă acopereau acum câmpul, apoi stropi grei de apă îmbibată cu cenuşă şi gust amar traversau cerul şi ploscăiau în băltoacele de sânge proaspăt. Sebastian alerga gâfâind, împiedicându-se în trunchiuri omeneşti, dar silueta se îndepărta cu cât el se apropia mai mult. Apa continua să se înalţe, înghiţind leşuri şi clădiri. Silueta era arborată deasupra noianului de ape, nestingherită de diluviu, culegând ceva din ape. Cerul se limpezi, toată cenuşa şi urletele lichefiindu-se într-un mâl pestilenţial şi negru ca smoala în care Sebastian cu greu înainta. Simţea o căldură uraniană cum îi năpădea pieptul, ştia cine este acea siluetă. Înaintând, mâlul îl cuprinse până la brâu, lacrimi îi munceau ochii năpădindu-i privirea. Voia cu orice preţ să ajungă la ea, simţea că ea este cheia infernului, ea putea să îl readucă în simţiri. Prea târziu în schimb, se adâncise până la umeri. Curând avea să fie înghiţit de smoală, asfixiat cu cenuşă şi sânge.
- …Non timebo milia populi circumdantis me:exsurge.Domine,salvum me fac, Deus!
…Salvum me fac Deus, quoniam intraverunt aquae usque ad animam mieam!
…Infixus sum in limo profundi; et non est substantia! Sebastian închise ochii şi apele îl înghiţiră definitiv, trăgându-l în adâncuri precum un somn adânc şi negru. Ochii îi erau pecetluiţi cu lacrimi pe vecie. Căzu precum un obiect greu în ape întunecate, îngrozit şi slăbit. Voia să strige silueta, dar nu îşi amintea numele ei. În curând atinse fundul apei, iar acolo, o lumină puternică, un far al adâncurilor dezvălui în faţa sa biserica de odinioară. Sebastian se simţi uşurat şi păşi în interior. Durerile încetară, mintea i se limpezi, înainta acum în mâlul gros şi fetid, onduindu-se în curenţii ce străbăteau oniric acel abis ridicat din pereţii bisericii.
Uşa bisericii se deschisă, iar în interior, o procesiune de oameni, trişti şi abandonaţi, ţinând o lumânare în mână. La capătul procesiunii, era chiar Golem ce fixa un sicriu alături de o pată orbitoare de lumină. Sebastian porni alergând către sicriu, simţind chiar viaţa cum se scurgea din el. Îi era teama de ce avea să vadă, iar teama asta îl bântui o întreagă clipă, iar acea clipă, în acele adâncuri, împreună cu efortul grăbit şi prezent de a se confrunta psihotic cu realitatea suprareală amocă, dură o eternitate. Ajunsă în dreptul sicriului şi îngenunche urlând cât îl ţineau plămânii, mâlul pătrunzându-i în piept şi inundându-i fiinţa, apoi expirat când Sebastian grăi:
- De ventre inferi clamavi, et exaudisti vocem meam. Et projecisti me in profundum in corde maris, et flumen circumdedit me! Acea substanţă a adâncurilor, expirată, se înfăţişă sub ochii lui precum un înger de mercur. Sebastian avea în faţa sa, sufletul său. Încrâncenat, trupul lui se risipi şi se aşeză cuminte în sicriu. Sufletul evacuat, se uită în jurul său, iar lumina aceea orbitoare era acum un înger frumos, străjuind sicriul cu sabia înfiptă în pământ şi capul plecat. Era Mihail, îngerul răzbunător şi impresionant de frumos al Domnului.
- Mă bucur să văd că încă ai credinţa vie, Sebastian. Îngerul îi vorbise, iar vocea sa inspiră o linişte adâncă în umbra de mercur. Umbra de mercur dădu să vorbească, dar tot ce încerca să grăiască, era pe loc transformat într-un scârţâit de rotiţe ruginite. Nu trebuie să vorbeşti. În curând vei muri, este inevitabil. În curând ei îţi vor lua trupul rănit şi ţi-l vor aşeza pe pernele moi ale odihnei de veci. Vor pune pământ pe acel sicriu şi te vor îngropa adânc în pământ şi uitare. Nu te mai flagela cu această lume de închipuiri. Trezeşte-te, avem nevoie de tine! Ceva s-a întâmplat cu tine, în acea noapte când încă erai călugăr. Primisei o veste, care te-a aruncat în flăcările cele mai mari şi mai lacome, flăcări ce ar devora un suflet neprihănit şi credincios ca al tău într-o clipită. Mă bucur să văd că nu au reuşit. Nu încerca să vorbeşti, răspunsurile vor veni pe urmă. De 13 zile te afli într-o comă metabolică în spitalul „679”, cu diagnosticul de moarte cerebrală. Când ai plecat în războiul din Afghanistan, te-ai luptat vitejeşte. Apoi într-o dimineaţă, un TAB a explodat, iar camarazii tăi au murit. Ţie ţi-a fost perforat ventriculul stâng al inimii. Netratat, ai stat trei zile la îndemâna oricui, în soarele arid al câmpului de luptă. Când în sfârşit ai fost găsit, erai inconştient. Pierdusei mult sânge. Ai fost adus de pe front, iar acum te afli în acel spital. Mama ta îţi este alături, plângându-ţi soarta. Acum că ai murit în această lume, sufletul îţi este liber în a se întoarce în Marea Construcţie. Nici acolo nu vei zăbovi mult. Vei avea alături un prieten când te vei trezi. Un prieten ce te va ajuta mai departe să reuşeşti. Numele tău este Adam, eşti primul om făcut de D-zeu, iar Ea, Ea este Eva. În lume s-a pornit un război între iad şi rai, iar soldaţii noştri sunt răpuşi pe capete de iureşul de umbre furioase, născute de iad. Suntem puţini la număr, iar tu ai rămas singura speranţă. Cel mai negru şi malefic spectru al iadului s-a ridicat la lumina soarelui în lume. Ea ţi-a răpus-o pe Eva. Numele ei este Lilith. Ştie că dacă ajunge la tine, va putea corupe orice suflet în lume. Tu eşti pariul divin. În tine este o balanţă primordiala între bine şi rău, iar acum a venit timpul să iei o decizie.
Biserica se lumină dintr-o dată, şi acea zbatere cumplită de aripi se auzi din nou. Vitraliile se sparseră în ţăndări şi o pasăre de foc îşi făcu apariţia, iar focul stingându-se, pasărea se întunecă. Era un corb.
- Trebuie să mergi să îi afli sufletul. Eva a fost condamnata la infern datorită actului său necugetat de a-şi lua viaţa. La mijloc este mâna lui Lilith. Eva a fost surprinsă şi violată de Lilith, ce purta masca barbariei hunilor. Eva a vrut să te vadă pentru ultima oară, dar datorită suferinţei pricinuite, a orbit. Întunericul din sine, a dat naştere la monştri cumpliţi, himere ce o ademeneau pe fiecare zi. Dar tu erai departe, iar ea, ea s-a rugat Tatălui ca tu să poţi auzi cântecul ei de jale.
În biserică se auzi o vioară, culminând în jale şi suferinţă. Sebastian o văzu pe ea, Silueta de pe câmp, ţinând la piept vioara, cu ochii stinşi în întuneric, plângând, şi acel sunet sublim ce îţi lua minţile. Cu câtă pasiune şi durere corzile rosteau povestea vieţii şi a morţii, era simfonia sufletului Evei.
- Eva s-a ştrangulat, în absenţa oricărei lumini. A rămas un corp chinuit, atârnând şi balansându-se în întuneric. Iar tu, tu ai aflat târziu. Ai abandonat credinţa şi biserica, ţi-ai abandonat sufletul chingilor deşărtăciunii, iar trupul l-ai turmentat şi ameţit cu licori. Dar asta nu a stins priveghiul tău asupra mormântului de jale. Te-ai înrolat în acel război, unde era să îţi pierzi viaţa.
În tot acest timp, sufletul lui Sebastian se întunecase, iar mercurul de parcă încintat mocnea acum cu o flacără neagră şi zbuciumată. Voia să urle, să zdrobească, de parcă o mie de Cerberi ar fi fost înghesuiţi în acel înger de hidrargir. Corbul veni aproape de el, simţind că era timpul să se întâmple ceva.
- Acum rămâi cu bine, Adam. Te vei trezi şi nu îţi vei mai aminti nimic din toate acestea.
Sub rosa, guardo la luce de’ll inferno!
Corbul se repezi în masa de mercur, risipindu-se precum un vis dizolvat în umbre. Totul în jurul lui Sebastian era incendiar. Mihail dispăruse, iar biserica acum ardea cu flăcări mistuitoare. Pentru o ultimă clipă, văzu sicriul, unde trupul său se usca treptat, iar procesiunea de oameni, veneau şi aruncau o floare de nu-mă-uita pe pieptul înflăcărat al mortului. Maică-sa se apropie frântă de durere şi se prăbuşi pe sicriu în hohote de plâns. In urma lui, porţile se deschiseră, iar Sebastian simţi cum aripi negre îi străpung corpul. Încet, încet, lumina dinaintea porţilor pătrunsă în interiorul bisericii, precum un val mare şi vaporos, înghiţind forme şi amintirile acestor forme. Înaintând, apele incandescente îi umeziră picioarele, apoi Sebastian îngenunche, cu aripi negre, larg deschise şi apele îi inundară genunchii până la brâu. Sebastian îşi oglindi fruntea informă şi metalică în apa de lumină şi sorbi avid. Lethe...

*

“Life can be found only in the present moment. The past is gone, the future is not yet here, and if we do not go back to ourselves in the present moment, we cannot be in touch with life.”
Thich Nhat Hanh

Jurnalul doctorului Silimănescu:

22 Iunie 2008, ora 01:00:

Astăzi, în jurul orei 23:00, un echipaj militar a transportat via S.M.U.R.D. un soldat român de pe frontul din Afghanistan. La o primă vedere, ventriculul stâng al inimii i-a fost perforat frontal de o plagă, cel mai probabil rămăşite ale unei mine de câmp. Starea lui este critică, soldatul pierzând o cantitate mare de sânge în aproape 72 de ore de la momentul rănirii. Fiind în stare de şoc l-am transportat imediat la Reanimare, ulterior urmând să fie supus unor teste, pentru a determina măsurile profilactice anti-tetanos, nereuşind până la acest moment să stabilim natura aliajului din care este construită mina. Pacientul va urma apoi o intervenţie chirurgicală prin care se va atenta la cauterizarea rănii.

24 Iunie 2008, ora 20:00:

În sfârşit am primit rezultatele electrocardiogramei şi a tomografiei. Mi-am însuşit responsabilitatea de a da veştile proaste mamei sale. Aparent, datorită expunerii condiţiilor de pe câmpul de luptă, dar şi datorită slăbirii imunităţii corpului, inima d-lui Apostol a suferit o formă de neoplazie malignă ce aparent continuă să se dezvolte. De asemeni, splina i-a fost afectată, ceea ce a dus la o oligodendrogliomă a lobului temporal. Ca şi doctor este pesemne cel mai nefericit caz întâlnit în toată activitatea mea medicală. Pacientul este încă în stare de şoc, inconştient, cu simptome recrudescente. Urmează să performăm o electroencefalogramă amănunţită pentru a descoperi cu precizie ce procentaj de supravieţuire are precum şi dacă este cazul, ce funcţii psihomotorii dar şi cerebrale i-au fost afectate. Pacientul reacţionează pozitiv la stimuli externi, astfel consemn, dilatare şi contracţie normală a pupilelor, tensiune slabă având drept etologie pierderea masivă de sânge care încă nu a fost compensată de transfuziile de care am dispus, reacţie normală la durere. Pacientul a avut convulsii de gradul II, datorată atât febrei dar şi deshidratării. Au fost comandate o clasă performantă de anestezice, pentru a face faţă durerii în cazul redobândirii conştiinţei. Trebuie să recunosc, sunt uimit în continuare de voinţa acestuia de a trăi.

25 Iunie 2008, ora 03:00:

Starea pacientului Apostol s-a degradat în ultimele 24 de ore progresiv. A suferit un atac cardiac minor, dar care a fost suprimat datorită vârstei pacientului. Resuscitarea a fost reuşită şi fără complicaţii, administrându-i-se atropină şi adrenalină. Experimentează pe lângă simptome precum febră şi episoade psihotice de halucinaţii. Iniţial s-a propus diagnosticul de „moarte cerebrală”, dar rezultatul electroencefalogramei spune altceva. Este uimitor, probabil primul caz de aceasta factură din istoria medicinei. Rezultatele EKG au fost supuse unei expertize medicale neurologice, iar apoi a fost repetat testul. Aparent, pacientul are o activitate cerebrală de 899%, ceea ce este virtual imposibil, deoarece asta ar însemna o folosire a resurselor cerebrale de 10 ori mai mare decât cea a oamenilor cu activitate cerebrală normală. Îmi este ruşine să consemn acest lucru, dar Apostol foloseşte 89% din sistemul nervos central. Aceste resurse variază strict în jurul lobului temporal ceea ce poate fi un produs al oligodendrogliomei. Dacă ceea ce ştim până la acest moment, medicina modernă despre sistemul nervos central ce înglobează cele trei stări psihice, conştient, subconştient şi inconştient, atunci acest pacient ar putea revoluţiona întreaga istorie medicală. Am cerut astăzi de urgenţă sprijinul Academiei de Studii Medicale din Paris, Londra şi Lisabona. O comisie ar trebui să ajungă în jurul prânzului de astăzi. Răspunsurile fiziologice sunt în continuare normale. Starea sa este stabilă.

25 Iunie, ora 17:00:

Odata întrunită comisia, au fost elaborate o întreagă clasă de ipoteze. Cea mai veridică provenind din partea medicilor francezi care au intuit o vascularizare anormală a creierului datorită handicapului ventral al inimii. Au fost întocmite fişe noi, iar pacientul urmează să fie ţinut în continuu sub obseraţie de către specialişti neurologi. Totodată astăzi, la o verificare de rutină a reflexelor, tensiunea pacientului a sărit pragul normal de 4 ori, iar la o investigaţie amănunţită s-a descoperit un alt factor primejdios şi nemaiîntâlnit. Neoplasmul d-lui Apostol se contractă simultan cu inima, proliferându-se într-o formă fiziologică complexă şi primejdioasă. Cu alte cuvinte, trebuie încetate aceste şocuri până la un diagnostic rezonabil, altminteri riscăm un nou atac de cord, sau mai rău, apoplexie. Îndrăznesc să spun că acest cancer evoluează în funcţie de starea psihică a pacientului. O intervenţie pe cord devine iminentă.

25 iunie, ora 17:20:

Rezultatul noii electrocardiograme a ajuns. Medicii sunt muţi de perplexitate. Zvonul aparent a ajuns la urechile jurnaliştilor şi un puhoi de televiziuni şi ziare s-au îngrămădit la porţile spitalului. Nici chiar ştiinţa nu poate găsi o explicaţie pentru un fenomen atât de miraculos. Ventriculul stâng la inimii, cel ce suportase trauma în urma plăgii, a fost acoperit şi cicatrizat în totalitate de neoplasm. Tensiunea arterială este normală. Răspunsurile fiziologice sunt normale. Febra a dispărut. EEG în schimb arată aceeaşi activitate intensă. Îmi amintesc de zilele de studenţie, când am citit într-o revistă britanică despre originile oculte ale cancerului, cum că ar fi leacul mortalităţii, care sub un control permanent ar putea fi manipulat astfel încât să mimeze diverse funcţii ale corpului. De fapt, sugera o inoculare de celule stem într-o proliferare absurdă şi anormală de celule şi astfel reviriscenţa ţesuturilor bătrâne. Pare o nebunie dar în faţa mea stă un soldat care deşi a părăsit câmpul de luptă, este soldat în continuare. Dacă raţionez corect, datorită traumei somatice, ventriculul stâng îi este perforat, apare un conglomerat de celule cu provenienţă probabil în oxidul misterios al plăgii, pacientului îi este afectat lobul temporal tot datorită unui neoplasm fără a afecta în schimb splina, iar acest aparat neoplazic mimează funcţii vitale, palpitând la anxietăţi şi stări psiho-afective precum şi la stimuli externi, Dumnezeule, toate acestea aş vrea să le reduc la activitatea sa nervoasă care a depăşit orice graniţă ale fiziologicului cu fantastica balanţă de 800%! Oare pacientul va recăpăta conştiinţa sau va fi trunchiat la simple activităţi vegetative? Iar dacă SNC acţionează unitar, deşi doar anumite părţi ale creierului pot funcţiona într-o instanţă de timp, asta ar putea însemna un simulacru. Cu alte cuvinte, în mintea lui, toate zonele cu capacitate cognitivă au activitate simultan! Senzaţii de excitaţie precum, a mânca, a scrie, a face exerciţii, a memora, toate îi iau cu asalt resursele în aceeaşi clipă. Cel mai om dintre oameni, sortit pierzaniei...

25 iunie 17:43:

Pacientul a avut prima sclipire de recăpătare a conştiinţei. Acum când speranţa era pierdută, a reuşit să se smulgă din somnul letargic şi să deschidă ochii. Mama acestuia, care nu a părăsit patul bolnavului, era acolo când şi-a recăpătat cunoştinţa. Acest moment însă a durat doar câteva clipe. Se pare că am supraestimat sănătatea cardiacă, iar în momentul când şi-a revăzut mama, a riscat un nou atac de cord datorită stării psihice proxime paroxismului psihotic. Sub nici o formă nu poate tolera şocuri emotive, fie datorită condiţiei cardiace, fie datorată activităţii cerebrale extraordinare. Este ironic ce se întâmplă chiar, cel mai om dintre toţi oamenii va fi îndopat cu droguri din cele mai costisitoare pentru a suprima orice emoţie idiosincratică stării lui de sănătate. Cymbalta, Risperdal, Cipralex, Serentil, Serax, Aripiprazole, Zyprexa, Navane, Mellaril, toate, anti-depresive puternice, vor fi importate în regim de urgenţă. Trebuie ţinut sub observaţie atentă pentru efecte secundare. Am purtat o discuţie gravă cu mama acestuia, în care i-am explicat ce se întâmplă cu fiul său. Totodată am învăţat ceva preţios, ceva ce aparent i-a ruinat viaţa declanşând o succesiune de degringolade dramatice. Logodnica sa murise, fiind violată şi ulterior luându-şi viaţa, nemaiputând suporta supliciul. I-am recomandat ca toate aceste lucruri să fie trecute sub tăcere. Cunosc evoluţia maladiei fiului său, din compendiile medicale din timpul studenţiei. Cu siguranţă, memoria pe termen lung i-a fost afectată, ceea ce ne poate da o speranţă. Poate a reprimat moartea ei, dar unde? Sistemul nervos central funcţionează unitar, probabil că acum cunoaşte mai multe despre el decât oricine. Comisia de expertiză a recomandat inducerea unui sevraj narcotic care să îi amelioreze coordonatele mnemologice şi poate vom reuşi astfel să îi inducem propedeutic o amnezie eficientă. Cred că asta poate fi singura şansă. Cum poţi însă salva un om de el însuşi? Vestea morţii logodnicei sale cu siguranţă i-ar produce o vătămare cerebrală echivalentă a unei lobotomii obscene. Sileto et spera...

Sebastian simţi o durere acută în braţul stâng, chiar deasupra încheieturii. Apoi, o alta în celălalt braţ. Simţi cum lichidele din corpul său sunt drenate şi reinstalate de un duh hidraulic, ca apoi durerea de dinainte să dispară în celelalte dureri secundare. Pieptul îi era străpuns de furtunuri iar apoi, deschizându-şi ochii, în jurul său, într-un ţărcălan de lumină, erau o mulţime de aparate de măsurat şi supravegheat condiţia sa. Pe nas avea acea mască de oxigen pe care o ştia de undeva... Era sigur că mai văzuse aparate de factura asta, altundeva, undeva cu gălăgie mare şi mulţi oameni răniţi. În curând, abandonă curiozităţile senzoriale şi deschisă ochii larg, sculându-se în capul oaselor şi rezemându-şi coteale sub el se uită în jur.
În stânga lui, era chiar maică-sa, ce îşi ţinea palmele la gură, plângând de fericire. Îşi amintise să nu ţipe sau să îşi agite în vreun fel fiul, şi astfel îşi înăbuşea bucuria în lacrimi privindu-l cum se dezmeticea dintr-un somn mai grav ca moartea. Pentru ea, resuscitarea lui Sebastian era mai miraculoasă de o mie de ori decât „Învierea lui Lazăr” şi îl privea acum precum un luceafăr de dimineaţă, nevenindu-i să-şi dea crezare propriilor ochi.
Sebastian ajunsă cu privirea în dreptul ei. Ştia cine este, dar nu arboră nici măcar un infim excedent de trăire peste ceea ce medicamentele amintite din jurnalul doctorului garantau ca plafon. Îi ceru stoic să nu mai plângă deoarece se simte foarte bine. Maică-sa era avertizată de rolul medicamentelor şi îşi dăduse consimţământul, dar răceala cu care o trata Sebastian îi depăşise orice închipuire. Asta nu îi umbrea totuşi bucuria de a-l revedea.
Pe uşă intră furtunos un personaj scund şi păr vâlvoi, ce număra la etate vreo cincizeci de ani. În mod normal, la vederea nasului trombonat şi a sprâncenelor alungite caraghios, unde mai pui şi ciuful gri din urechi, cu greu îţi puteai ţine în frâu un zâmbet. Întocmai şi Sebastian, dar umorul lui se risipi instantaneu omorându-i zâmbetul înainte ca acesta să culmineze. Cu ochii mari şi verzi, personajul avea un stetoscop atârnându-i pe gât ce părea împrumutat de la un frate mai mare, iar din buzunarul stâng al halatului îşi scoase repede un creion şi o foaie. Părea sugrumat de emoţie. Totuşi Sebastian nu putu să se abţină în momentul când vocea doctorului, care era departe de a fi asociativă cu înfăţişarea acestuia, porni grav şi sincer:
- Domnule Apostol, trebuie să recunosc că aţi făcut furori în micul nostru spital. Cu alte cuvinte, nu ştiu dacă v-a înştiinţat încă mama dvs. dar vi-i s-a decernat o medalie din partea preşedintelui pentru serviciul pe care l-aţi adus ţării noastre. Zicând asta făcu cu ochiul doamnei ca semn de încurajare, ocheadă pe care Sebastian o sesiză şi începu să râdă fără a se putea stăpâni. Doctorul realiză că de fapt râsul acesta era un reflex şi nu era elaborat ca proces intelectual superior. Chiar şi Sebastian se miră de ce râde cu atâta poftă.
- Nu cred că v-aţi prezentat domnule, iar din câte văd eu, pe mine mă cunoaşteţi foarte bine.
- Aşa este. Ce simţ de observaţie aveţi d-le. Şi ce umor! Doctor Silimănescu Aurică.
Sebastian deja era pe spate, smulgându-şi din greşeală o perfuzie pe care doctorul se şi repezi să i-o redreseze,în timp ce bolnavul se ţinea cu ambele mâini de burtă prăpădindu-se de râs. Atunci doctorul realiză că dozajul prescris nu era suficient pentru a îi prescrie o trăsătură de caracter, darămite să îi rezilieze un fragment al memoriei.
- Domnule Sebastian, am să vă rog să vă calmaţi. Situaţia dvs. este critică. Privind la aparate, doctorul îşi luă ochelarii cu dioptrie de prezbitici, o lentilă progresivă, cu rame mari şi trasă o privire la aparate. Rama în care era încastrată lentila era atât de mare, şi atât de bufantă, încât Sebastian porni adevărate rafale:
- Critică auzi...! Cât de critică doctore? Dumnezeule ce rame! Ce mină aveţi d-le doctor, va trebui să mă iertaţi. Dumnezeule, cât de caraghios!
Unul dintre aparate începu să scoată semnale acustice de alertă. Era tensiometrul. Automat, în momentul în care un aparat de susţinere-supraveghere al proceselor vitale emite un semnal, pager-ul doctorului de serviciu este alertat. În odaie intră o infirmieră cu o seringă mare care i-o şi injectă pacientului. Fără să reacţioneze, Sebastian adormi cu zâmbetul pe buze.
Maică-sa în tot acest timp se trase undeva lângă perete. Plângea în continuare realizând câ fiul său nu ar fi fost niciodată într-atât de îndrăzneţ şi fiind informată de prescripţia medicamentelor se uită la doctor în timp ce şiroaie de lacrimi de tristeţe de data aceasta îi curgeau pe obraz.
- Medicamentul funcţionează doamnă, fiţi fără griji. Am reuşit să ţinem sub control local anumite procese psihice, printre care şi remembranţa. Aparent am emfatizat anumite trăsături de caracter, dar fiţi fără grijă, se vor prescrie noi medicamente. Nu îl vom pierde atâta timp cât el singur va lupta pentru viaţă.
Doctorul se ridică abătut şi păşi afară din salon.
Noaptea căzu greu pe coridoarele pustii ale spitalului. Din când în când, liniştea era tulburată de un gemut al vreunui bolnav cu durerile sale triste şi diligente. Câte o lampă de veghe la un metru jumătate, coridorul care pe timp de zi era luminos, radiind cu forfoteală şi grabă, acum dădea naştere la melancolii şi coşmaruri bizare.
Sebastian deschise ochii. Îl tulbura un sunet ciudat care părea că vine dincolo de pereţi. Nu îşi putea ascunde în continuare râsetul şi ciudata amintire a doctorului caraghios. Calm şi calculat, îşi smulse perfuziile şi cablurile de la aparate care începură să dea alarma. Sebastian se sprijini de ziduri, aidoma unui paraplegic înaintând către sunetul ce îl ademenea. Era ceva în acel sunet care îl atrăgea cu o seducţie inexpugnabilă. Culorile, formele, auzul şi mirosul erau la o acuitate supraumană, şi numai el putea auzi acel sunet care pe măsura ce se apropia, devenea melodic. Râdea precum un om ce pierduse orice discernământ sau iluzie a realităţii. Contradictoriu cu prognoza doctorului, medicamentul nu îl transformase într-o legumă, incapabilă să simtă cele mai elementare senzaţii. Într-adevăr, Sebastian nu îşi aminti nimic din drama vieţii sale, dar continua să râdă imbecil şi de unul singur în timp ce îşi târa picioarele descălţate şi braţele de care încă îi atârnau perfuzii şi supape.
Recăpătându-şi puterile, în timp înainta precum un nou născut, stângaci şi vesel, începu să alerge spre tumultul melodios. Nu o dată se împiedică izbind cu bărbia de ciment, dar asta nu îl împiedică să înainteze mai înverşunat şi mai vesel. Emoţiile suprimate până atunci, fără chip sau tăinuire începură să îi încolţească în minte. Simţi cum oasele şi muşchii îi trosnesc, tendoane se rup, cum coastele şi organele sunt supuse unei presiuni imense, cum coloana i se strâmbă pe loc iar măduva îi fierbe în oase. Sânge îi izbucni pe ochi, nas şi gură. Nu se descurajă şi înaintă spre supliciul ce îi chinuia atât de tare fiinţa, supunând-o la un avatar monstruos. Înainta mai greu acum, putând să jure că o cocoaşă îi sfâşiase pielea de pe spate şi torace. Apoi, luând o cotitură, văzu la capătul coridorului principal o fereastră rotundă şi infimă, sub care cineva cânta un cântec care îl vrăjea cumplit. Pentru o secundă se gândi că este un vis totul. Dar acest gând i se risipi devreme şi porni din nou, printre horcăituri şi flegme cu sânge, precum un ftizic în fază finală. Mai mult târându-se, ajunse la fereastră sesizând că era vopsită cu acea vopsea ieftină de pe vremea totalitară. În spatele lui auzi paşi alergând spre direcţia lui. Trebuia să afle cine cânta acel cântec. Izbi cu putere geamul care pe loc se prefăcu în ţăndări, iar sub ea, un cerşător cânta un cântec de jale la vioară. Acel cântec îi pătrunse atât de adânc în suflet şi în piept încât, fiinţa sa, pentru a smulge acea senzaţie de groază-sublim-amintire evacuă singurul mijloc pe care medicamentele nu reuşiseră să i-l impute.

26 iunie ora 04:00:

Am fost chemat de urgenţă la Camera de Control pentru a constata decesul pacientului Apostol Sebastian. Mama sa desfiinţată de durere, a refuzat cu înverşunare orice tentativă de autopsie, astfel că moartea acestuia poate fi rezumată prezumtiv la un atac cerebral datorită simptomelor de tensiune arterială deosebit de mare, pacientul prezentând mai multe artere principale de-a dreptul explodate, ceea ce ne îndreptăţeşte ca acest diagnostic să fie cel mai probabil. Totodată remarc evoluţia fantastică a neoplasmului, care datorită unei breşe în calculul posologic al medicamentelor, a reuşit să fie puternic vascularizat şi astfel a opus o presiune fantastică asupra organelor interne, de-a dreptul strivindu-le. Mai mult, pacientul a îndurat dureri groaznice în momentul decesului, trecând prin febră şi ajungând la schimbare morfologică a fizionomiei coloanei vertebrale. Nu îmi vine să cred că pot consemna acest lucru, fără a fi acuzat de nebunie, dar pacientul în urmă cu câteva ceasuri, nu prezenta urme de cifoză. O explicaţie plauzibilă pentru starea pacientului în momentul decesului,( acesta fiind găsit într-un rigo-mortis neobişnuit, astfel încât deşi trecuse prin dureri cumplite, având sânge evacuat pe ochi, nas, gură şi urechi, pacientul a murit râzând cu gura până la urechi) ar fi prezenţa oligodendrogliomiei care a împiedicat intervenţia benefică totală a medicamentelor asupra condiţiei sale psihice. Pacientul a murit la ora 03:53 a.m. 26 iunie, 2008.

29 iunie, ora 21:00:

Încă sunt tulburat datorită cazului Apostol. Am aflat mai multe de la onesta sa mamă, care mi-a destăinuit întreaga dramă a vieţii călugarului. Am acceptat să asist la funeralii, unde cerurile parcă au vegheat la sufletul soldatului, astfel că toată ziua a plouat, de parcă ar fi fost toamna târziu. Sunt prea tulburat pentru a mai face vreo noimă în însemnările acestea târzii. O fi din cauza whiskey-ului sau poate datorită epitafului care i l-au scrijelit pe marmură, din poetul său preferat, Lucreţius:

Praetera, gigni pariter cum corpore, et una
Crescere sentimus, pariterque senescere mentem:
Nam velut infirmo pueri teneroque vagantur
Corpore, sic animi sequitur sententia tenuis.
Inde, ubi robustis adolevit viribus aetas,
Consilium quoque majus, et auctior est animi vis.
Post, ubi jam validis quassatum est viribus aevi
Corpus et obtusis ceciderunt viribus artus,
Claudicat ingenium, delirat linguaque mensque;
Omnia deficiunt, atque uno tempore desunt.
Ergo dissolvi quoque convenit omnem animai
Naturam, ceu fumus in altas aeris auras:
Quandoquidem gigni pariter, pariterque videtur
Crescere; et, ut docui, simul aevo fessa fatiscit.

*

“It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.”

Hindu Prince Gautama Siddharta, the founder of Buddhism, 563-483 B.C.

Însemnări din jurnalul d-lui Apostol Sebastian:

Sine-die. Astăzi mi-am dat licenţa absolvind astfel facultatea de “Istorie a religiilor” cu o lucrare despre infern, mai puţin obişnuită decât ceea ce comisia de evaluare ar fi aşteptat. Deşi am studiat atat iadul culturilor orientale cât şi cele occidentale, nu m-a surprins să aflu în sfârşit că fiecare popor şi fiecare individ ce a adunat acele revelaţii, şi-a exprimat propria sa viziune, unele mai naturale decât altele. Acest caz nu se aplică doar infernului, ci cred că absoarbe şi experienţa raiului. Cu alte cuvinte, am încercat o apropiere raţională de realităţi ce scapă tuturor simţurilor noastre şi sunt în contradicţie cu tot ceea ce cunoaştem. În „Huis Clos”, Sartre conchide cu celebra „..Infernul este celălalt.”. Dar nu putem să înstrăinăm o experienţă atât de intimă şi sacră precum damnarea sau mântuirea. Ar fi absurd să ne alienăm atât de mult de la adevăr pentru a ne consola cu gândul unui infern sau rai comun. Astfel teza mea a cuprins câţiva factori de circumvoluţie metamorfică a „sufletului”. Argumentul esenţial în peroraţia mea a fost simplu şi reductibil: de ce să consider moartea când am deja o experienţă mult mai aproape şi mai recentă, sper, decât chiar moartea? Din ce somn milenar am fost eu smuls, sau din ce leagăn divin, pentru a fi dăruit fiinţei? Cu toţii ne clădim acest infern şi rai deopotrivă, precum şi chipul unei autorităţi absolute, iar eu sunt sigur că infernul suntem chiar noi înşine... Am clasificat răul în trei sfere concentrice: prima este cea de foc, în care este condamnat la mistuire eternă răul omenesc, această sferă fiind şi cea mai blândă dintre ele, a doua sferă este una de apă, infernul marin clocotit, în care sunt prinse furiile sufletului, răul oniric, tot ceea ce sufletul corupt ar vrea să facă în timpul veleatului, chiar şi în gând, iar a treia sferă va fi cea de beznă absolută, în care domneşte o iarnă şi un vifor sfâşietor, aici fiind răul suprem, răul primordial. Aceste trei sfere se cuprind una pe alta, în afara lor fiind Eterul. În acest Eter sălăşluiesc poeţii, acele suflete ce în timpul veleatului au fost prinşi între lumi, aruncând priviri în iad şi în rai, iar acest Eter este nimic altceva decât somnul etern. Aici, îşi au odihna poeţii, ce au murit visând...

Primul gând când goneşti suflarea morţii din pieptul ne-nsufleţit
Nu-ţi aparţine, ci e numele dat de propria-ţi maică şi e rostit
De umbrele ce smulg rugăciuni fierbinţi de pe buze şi din suflete,
Şi te îndeamnă din priveghi să-nşeli moartea, scurmând perete
Din pământ, unde-n mormânt, mi s-a şoptit, Adam.
Atunci trezit din sânul morţii, mi-am amintit, Sebastian
Mi-e numele, dar nu vedeam cine mă strigă
Dar fără trup şi fără sânge, nu-s fiul omului,
Ci-s chiar primul om, umbra să-mi convingă!
Că-n aste braţe putrezite, mai zace viaţă! Omagiu somnului,
Căci chiar eu sunt umbra, şi nu-i delir sau vis,
Iar drumul ăsta ce se cască din mormânt în cer, nu duce-n paradis.
Nu văd cu ochi, nu simt căldură sau de-i frig
Dar taina lumii şi-al său rost, îl ştiu prea bine,
Iar eu văd lucrurile exact cum trebuie să fie,
Sau cum ar trebui, căci amintirii tribut îi strig.
Acum biet trup te las cu bine,
Căci ceasul ăsta nu-i lumesc,
Iar vlaga ta de-a vieţii ţine,
Şi eu nu-s viu de-mi amintesc.
Mă înalţ în noapte, precum o umbră în vânturile înalte,
Deasupra propriei cruci albe, şi-al trupului meu drag,
Mă-nalţ în iad, unde aud pumnale ce din brâu se trag
Şi cum fierari şi monştri rag, armata ce-mi vrea a mea moarte.
În urmă las acum oraşe şi câmpii, împietrite-n ceasul ăsta
Când sufletele se înalţă şi-apoi pier în ani-uitare mii distanţă.
Trec bolta-ntunecată a cerului direct în vidul translucent,
Acolo unde Soarele înca aşteaptă locului, cuminte, inocent,
Purtând lumina ce urmează a se stinge
În porţile infernului, unde eterul o învinge.
Aici, doar umbre de poeţi sălăşluiesc
Având mormânt în cer, prinşi în lumină
Luceferi timpurii ce străjuind, călăuzesc
Martiri şi sfinţi spre empireul de care ochii-mi feresc.
Nu sunt nici înger şi nici dramă infernală,
Nu mă numesc, ci sunt chemat în cumplita răfuială,
Abandonez eu, orice speranţă, cunosc venirea mea, purced să intru
Aici poeţii se opresc, aşa şi eu, un nepoet sfârşesc a fi un înger negru.

Aici în Prima Sferă, ubi defuit orbis, totul este pătruns de focul etern, mistuind şi înghiţind sufletele celor care îşi au locul într-un astfel de loc chinuit. Tot ce este rău pe lume, aici a fost numit, iar tot acest rău este prefăcut pe loc în scrum. Înaintez sigur pe mine, eu sunt deja un înger de scrum, în mine totul a fost consumat, şi speranţă, şi poezie, şi dragoste. Eu sunt Răzbunare, iar răzbunarea nu cred a aparţine divinului. Cunosc aceste tertetipuri prea bine, eu sunt primul om, am gustat din fructul Ubicuităţii, mă aflu aici pentru a o afla pe ea. Dar Prima Sfera este pustiită. Trăind senzaţia de amintire, acest lucru parvine firesc, deoarece sunt sufletul înaintea sufletelor. Sunt un înger negru, precum cărbunele divin din care am fost plăsmuit, iar flăcările nu mă mistuie ci îmi fac loc. Sunt sufletul lumii, iar în faţa mea stă chiar poarta celei de-a doua sfere. Aici, renunţ la Conştiinţă şi pătrund într-o lume a aripilor nesimetrice a viselor, a nălucilor şi a închipuirilor. Aici îşi au loc crimele obscene ale omenirii, de la incesturi şi adultere până la asasinate, toate consumate în gând şi în conştiinţă. Aici sufletele damnaţilor sunt pângărite cu apă clocotită până când aceste duhuri malefice îşi iau zborul smolit, iar apoi cad precum leşuri puturoase la pământ. Precum şi sfera anterioară, acest loc este pustiit. Sunt sufletul dinaintea sufletelor, sunt un înger de lumină, epurat de orice mizerie, de orice păcat, nesilit de închipuiri, şi calc acest pământ profan spre a treia sferă. Aici urmează să o întâlnesc pe ea, Lilith, femeia incompletă, demonul animalic cu sâni negri şi blană, colţi de fiară şi mai sălbatică decât orice dihanie pământească. În acestă sferă îţi reprimeşti şi Speranţă şi Conştiinţă. Aici cei ce ajung trebuie să ispăşească o pedeapsă absurdă care cere toate simţurile intacte. Aici timpul nu este timp, fiind un vacuum cosmic de ierni purpurii, în care totul este îngheţat şi dizolvat în vise şi conştiinţă, fiinţa îţi este destrămată în chinuri cumplite, apoi înduri clipe de veşnicie spart în bucăţi, ca apoi să fii din nou recompus sufleteşte, aliniind lucruri ce nu trebuie a se afla contingente vreodată în mintea omenească, iar apoi îţi trăiesc arhitectura minţii, simţind exacerbat dureri şi canoane absurde şi stranii, exact ca şi când ai fi om. Lilith mă aşteaptă.
Bestia se repede la mine cu infinita furie a iadului, uriaşă şi cu ochi sclipitori precum cei ai unui animal turbat, zguduind întregul infern în fuga ei oarba, quae mole sua terrorem incutit spectantibus, împrăştiind umbre ale morţii în jurul său. Cu o clipă înainte de a fi devorat de cumplita teroare, în văzduh se aude acel ultim cântec pe care îl mai auzisem cândva. Eva... Iar atunci Răzbunarea mea, cea care îmi aduce pierzania înfăţişându-mă în faţa răului absolut, exilat al paradisului, a devenit Dragoste. Iar Dragostea Răzbunătoare îngenunchează orice infern. Pe loc, strigoiul a luat chipul meu, iar eu am privit acum Îngerul de Scrum, apoi Îngerul de Lumină. În cumplitele viori ce îmi sporeau nebunia, amintindu-mi şi simţind durerea clipelor de sfâşiere ale Evei, am îngenuncheat înaintea arătărilor. Iar atunci, acea zbatere de aripi, şi pasărea de foc. Această pasăre, este închipuirea sufletului cu imperfecţiunile şi vulnerabilităţile sale, iar în tot acel banchet de absurduri şi neadevăruri, nu îl puteau imita, nu îmi puteau fura Durerea şi Speranţa, Conştiinţa şi Amintirea. Pasărea de foc se înălţă în măruntaiele boltei şi purtă sufletul Evei spre ceruri divine. În continuare acea melodie sublimă îmi bântuia auzul, amplificând acum setea de răzbunare. Simţi cum o flacără neagră începe îmi mistuie făptura ciudată, amestecând simţămintele şi risipind orice slăbiciune. Îngerul de scrum şi îngerul de lumină îşi desfac aripile şi se reped dincolo de o stâncă de gheaţă, acolo unde trebuie să ajung. Sunt gata să mor. Aripi de hidrargir îmi împlinesc fiinţa şi pornesc în amarul loc, purtând în mine viorile şi îmbrăţişările, nopţile de vară şi credinţa, speranţa şi nebunia, iadul şi paradisul. Ştiam ce am să vad dincolo de acea stâncă. Aşa mi-am închipuit că voi sfârşi. Aşa mi-a fost scris mie, să îmi confrunt infernul din ei. Ajungând pe stâncă, văd cum întunericul mătură tot în calea sa, venind cu viteza luminii spre mine. În acea rafală de beznă văd bine armata iadului ce vine să mă înfrângă, condusă de îngerul de scrum şi îngerul de lumină. Iar eu, sunt îngerul de mercur, cel ce va sfârşi acum. Ştiu ce se întâmpla, îmi voi desface aripile şi voi porni pârjolind cerul direct în bestii, nuclear adio fiinţei...
Este 18 Decembrie, iar clopotele bisericii bat miezul nopţii. Purta numele Sf. Sebastian, născut în ziua celebrării sale. Trecuse un an de la moartea fiului său, iar acum ea era în odaia lui, cercetând lucrurile sale şi vorbind încet cu închipuirea fiului său, alintându-l. Se aşeză pe divan, unde obişnuia să doarmă el, începând să îngâne acel cântec de leagăn, privind spre cerul înseninat de iarnă printr-o ferestruică mică, acolo unde văzu o lumină puternică în cer, cel mai mare fulger care îl văzuse până atunci, precum o cometă ce traversa spaţiul infinit şi întunecat şi avea să se stingă curând:
„Peste dealuri, pe un nor,
Plutind ca un gând,
Puiul mamii puişor,
Cu aripi de vis legănând,
Din înalt de cer, stele veghind,
Parcă ar spune noapte bună copil...”
Fulguraţie!